Cred ca era prin iulie...

Cand de.atata caldura mi se topeau papilele gustative si mi se amestecau in zaharul din cafea.

Cand ma fortam sa privesc inspre tine desi.mi batea soarele.n ochi. Ochi mari, trapezoidali, nemachiati privind cu insistenta o bucata de piele ce pulsa printre frunze. Cum ar fi fost oare daca as fi intins pumnul ? Pumn mic, inclestat absurd inspre pumnul tau strans ghem ordonat in trei nuante de verde ?..

Sa ma fi vrut felina. Sa.l incurc. Pe el, pe ghem… Cu toate astea mi.au alunecat degetele in jos, pe langa masa si mai sa.mi intre o aschie sub unghie de.atata inima plina. Ce m.as fi bucurat atunci.

Cand as fi citit o alta poveste decat cea din English Park, de sub banca 3 din stanga fata.

Cand ma gadilau pleoapele si numaram firele de iarba in gand (sa nu ma dau de gol) . Ma mai incurcam din cand in cand la un zambet de.al tau si trebuia s.o iau de la capat. Imi si intorceam capul uneori sa nu privesc, dar stiu ca ma vedeai si ma obseda ideea ca.mi miroase incheietura a ciocolata si nu a hartie.

Aveam o teorema ciudata si mi.era rusine sa ti.o spun pe sleau ca stiam ca nu ma pricep la matematica si calculele n.ar fi iesit.

Cand ma.nrosisem toata de la sucul de mere..si rupeam ecouri din cuvintele ce veneau spre mine. Cuvinte aruncate de tine, mototolite si patate de cerneala. Cand nu mai era frecventa buna si ploua la mare si anuntau voci la radio « ca cad copaci »..Alergasem desculta printre stufaris si scoici si ma ciupise ceva de articulatii de.mi venea sa ma urc pe un varf.

Cand erau dimineti cu vant si varful era de dor si gura era de aer sarat. Mie.mi crescusera 3 pene pe omoplatul stang, ars de soare si drag. Si tu taceai. Ca.ntotdeauna..dar altcumva.

Cand se facuse negura si ceasul era tarziu si din bumbac. Poate ti se facuse rau de la fantanile cantatoare si.atata apa din cine stie ce inchipuire. N.am mai tacut atat de cand m.ai prins de genunchi sa nu cad pe scaunul de fier. Si.mi impinsesem prapastia buzelor inspre atata nimic incat mai mai s.adorm asa, cu gandul aiurea suspendat pe.o tripla noua.

Aveam un papuc in mana si ma temeam de sprancenele tale – sa nu ma surprinda prea sus sau chiar prea jos si sa.mi scape. Papucul.

O sa.ti rup din spatele blocului o bucata de inima de tinichea, sa nu se ofileasca toamna.

Cand m.am uitat pe geam si.am vazut ca nu mai e vara mi.am dat seama. Ca trecusera mugurii de liliac si n.o sa mai fie bucata de inima afara. C.o sa se puna frigul si.o sa inghete pana sa apuc...pana sa apuc s.o scald in chiuveta.

Cand ochii mi s.au schimbat ca.n desenele animate japoneze si clipeam des sa mai sar capitole de tacere. Si incepusem sa inghit cu noduri guri mari de bere amara ce.mi faceau sa.mi lacrimeze pupilele dilatate. Inca o zi…

Inca o zi si.o sa se puna ploaia rau. Si.o sa trebuiasca pana la urma sa scot ligheanul din debara. Cand o sa ma adapostesc la umbra unui salcam, de timp sa nu ma las prinsa si sa.mi aduc aminte de tine. Cand o sa umblu desperecheata, fara un adidas, spre aseara.

Oricum, oriunde e vara.

Inca o zi si.o sa ne golim pernele de vise neimplinite. Cand o sa fie toamna o sa ploua. Iar toate despartirile se negociaza sub umbrele..

Si asa incepe totul... o luam de la "0". Pe o scara de 1 la 10.

Mi a zis cineva de curand ca biata cifra 2 s a sinucis...saraca...dar a ramas 1 ! macar atat.

M am intors de pe plaja, am coborat de pe stanci, mi am scos stelutele din par si am ajuns acasa. Sunt obosita. Imi sterg nisipul de pe picioare si o sa intru la dus sa se ia odata si sarea asta de pe mine..

Si abia ce mi a zis cineva ca miros a mare....

si am fost...

...acasa. cum e? bine. cald, frumos, intunecat. mirosea a tigari si guma.

imi era dor ce i drept. deja nu mai pot ascunde asta. deja nici nu mi o mai doresc.

sinceritatea doare. dar tot mai bine e decat minciuna.

pe o scara de 1 la 10 ? 7 !

nici 5, nici 9.

7.

si am fost...acasa. si am plans. si am zambit. si a fost frig, urat, a plouat. miroseam a balsam si fum.

si cafeaua din el greco. si muzica din masina. si.

si am plecat.

si am ajuns...

...acasa.

poveste.pe tren

Vedeam bulina dupa bulina trecand isteric peste sine de tren si sclipind a albastru.
O ascultasem o noapte intreaga susotind langa elementul 5 al caloriferului de pe perete. O noapte intreaga sub faldurile perdelei, copil narod cu ochii mari portocalii..
Parca si susotelile-i erau ingalbenite - dispersate, aruncate cu pofta una intr-alta dupa cum batea vantul pe sub geam. Ea le acoperea cu verde plausat si le canta s-adoarma..
Ma adormea pe mine. Cu priviri incalzite la microunde ma infasura cocon si ma legana sub pene. Zambeam din cand in cand. Cand ma gadila un picior si.mi dadea de inteles ca ar fi cazul sa plec. Dar ma faceam ca nu pricep si adormeam la loc..Cu indicatoarele in stanga si gandacelul alb-negru in fata.
Visam color si derulam fast forward. Era ciudat si ma dureau urechile de la atatea sunete imaginare ce.mi sfredeleau timpanul. Bucati-cuvinte, bucati-onomatopee, bucata-eu.
Mi.ar trebui o umbrela rosie sa ma apere de frig si gol. O umbrela intreaga doar pentru mine pe care sa nu mai trebuiasca s.o impart.
Ea nu zicea nimic; isi indoia colturile gurii fortat in jos si.si prijinea cu degetul aratator spranceana sa nu.i pice in sus dupa stele. Si nu.i pica. Strasnica inventie! Eu oare cum de nu m.am gandit la asta?..
Pierduta, isi rodea de zor o unghie de la mana dreapta si maraia ciudat la bucatica de piele luata de pe degetul de la mana stanga. - sau era invers?-
Imi punea fluturasi maro pe umar si.ncerca sa mi.i ascunda in par. Bucatica-capsuna se uscase de tot si tragea sa moara..Nu stiam ce sa.i fac. Si eu si ea o priveam, dar ne faceam ca nu.ntelegem si zambeam. Zambeam cuminti, monocrom si dilatat - ca pentru noi...

te echo de menos..

Si tu? Ce mai stii de tine,pe unde mai esti? Parca te.am auzit azi dimineata. Umblai desculta prin gradina si ti.am recunoscut oftatul cand ti.a intrat un ghimpe.n talpa. M.asteptam sa bati..sa ceri o galeata sa.ti storci cheagurile flamande. Dar cred c.ai uitat numarul.

Ma durea amintirea cearceafurilor si parul incepuse sa mi se rupa de la radacina - stransesem deja un pumn pe care.l impaturisem atent in hartie creponata. Dar n.am mai apucat sa ti.l dau.

Nu mai stranut colinde de ceva vreme. S.a pus si frigul.. Tocmai bine. O sa ne pierdem deznadejdile in cani de cobalt cu pesti portocalii si o sa le inecam una cate una pana nu vom mai avea ce sa ne spunem. Hai sa ne imbolnavim impreuna,vrei ? Sa alergam pana in Dristor pe ploaie si sa luam metroul in sens invers. Sigur o sa dea rezultate. Hai,vrei ?..

Parca nu mai e ce era odata – si pastilele si.au schimbat gustul – Zinat,Tantum Verde,Emetiral..nu mai sunt ca atunci. Nu ne mai vindeca.

O sa.ti cumpar un Ka odata. Un Ka urat si negru sa topai de bucurie ca e al tau. Sa ai stelute.n ochi cand il privesti cum le aveam si eu cand iti treceai mana prin par si injurai autobuzele.

Sa ti se largeasc gura si sa.ti intinzi buzele cum mi se marea mie inima cand te vedeam in papuci cu gunoiul in mana seara tarziu.

Sa.ti lasi capul pe spate si sa razi cum imi radeau mie ochii cand iti citeam listele de cumparaturi de pe frigider.

Sa nu stii ce sa faci mai intai cum nu stiam nici eu daca sa te iau in brate sau sa te pup in palma.

Mai stii ? Porumbeii din Unirii, Luffle.ul de la 1 noaptea si compotul de piersici..

Pana de deasupra patului si adidasii de pe cuier..

Tot ce am nevoie.

Sa fie oare o suvita verde si o pijama in dungi ?..

Simt cum ma imbolnavesc si nu mai pot vorbi dimineata, iar cafeaua..cafeaua nu mai vrea sa mai miroasa a cafea si nu mai pot s.o beau si printre lacrimi parca vad linii, sine de tren. Si ma trezesc gandindu.ma, facandu.mi planuri aiurea cu drumuri si ore de mers si nu se mai aude nimic. Ca un strain cu sireturile desfacute si privirea opaca.

Din hainele de pe jos jumatate nu sunt ale mele si picioarele nu vor. Nu vor sa mearga, dar ar alerga cu drag spre o masa ovala si o cordeluta roz, spre niste balerini rosii sau o palarie albastra..

Dar ochii mi s.au impaienjenit deja de la prea multa sare si nu mai citesc la expeditor decat numele pe care vor sa.l citeasca.

Mi se va readuce odata, tarziu cel mai probabil, totul : linistea si noptile febrile in alb, 5 mari de lacrimi si un desert de vise..si totul va fi bine.

Si vom sta dimineata si ne vom bea cafelele si vom glumi la o tigara lunga de cand era odata cerul gri, demult, atunci cand silabiseam nume printre gene ude si ne rodeam unghiile galbene tinand un telefon in mana fara rost..