Cocon

Vedeam cum isi alege cu grija pasii, punand un picior in fata celuilalt in exact aceeasi sincopa ca cea dinainte. Incercam sa nu ma gandesc prea mult la asta. Pana la urma, fiecare are tempo-ul lui de care sa se preocupe...
Cu o mana-n buzunar, mergea cand sub un felinar, cand sub un altul si se invelea cocon cu fularul din fetru albastru.
"De ce te uiti la mine cu ochii astia mari si goi?"
Aa, da nu mai sunt goi de cand m-am vopsit!
Si el zambea.
Ne taram picioarele dupa noi, ca doua moluste imbatranite inainte de vreme...

Asa am fost facuti: sa crestem

Mi.ar fi placut sa fiu doar eu si sa nu mai pleci, sa nu mai vin... Mi.ar fi placut sa fi avut un loc, al nostru, mic si curat, cu pat si mobila si 2 pere si poate niste carti..un loc unde sa stam cand ne plictisim de la ne-stat si sa ne auzim gandind. Sa nu fie frig si sa nu curga apa din calorifer..sa nu racim si sa nu trebuiasca sa ne ridicam vreunul sa hranim vreun animalut mic.
Si daca.ar fi vreun animalut mic sa nu ceara prea multa mancare sau atentie si sa ne iubeasca asa..atat cat trebuie. Si sa.l hranesc eu. Cu muste sau cu sobolani mici din iarba. Si sa.i placa iarba. Un animalut mic care sa ne iubeasca atat cat trebuie si caruia sa.i placa iarba, da.
Ar fi fost frumos sa avem un loc unde sa.ti pot face ceai si sa avem ibric si apa si frunze de ceai. N.ar fi frumos?
Un loc cu o masa mare, rotunda, unde sa incapa si alti oameni cand ar veni sa bem cafele..
Si sa fie cald. Mai ales.
Sa avem dulceata si miere, sa avem o camara mica si cu rafturi si sa nu trebuiasca sa ne facem griji ca nu vom avea unde dormi sau cu cine. Sa fie bine si stress free. Sa fie multe calculatoare si covoare groase si inchise la culoare ca sa nu se pateze si mult spatiu ca sa putem face retea. Retea si anatomie..cel putin pana la 3 dimineata. Si sa putem sa ne trezim la 1 si sa avem oua si paine si sa ne fie drag.
Cel mai mult, asta : sa ne fie drag.
Asa am fost facuti, sa stii..sa crestem un pic cate un pic in fiecare dimineata, sa ne hranim pe la pranz si sa ne obisnuim cu ideea ca am uitat sa mai fim cine am vrut odata sa fim, undeva dupa ora 6..si-apoi sa adormim. Tarziu. Ca ne tin gandurile..

Doua silabe

In timp ce ascultam pixuri pocnind si scartaitul geamului stricat mi.am dat seama ca am uitat cum se masoara frigul..
“In decibeli sau wati?..” - i.am auzit cum chicoteau pe culoar.
”nu e frumos sa mananci zebra aia!” si radeau dandu.si ochii peste cap. ce stiu ei..
Credeam ca trebuie sa mi usuc pleoapele cu feonul sa nu.mi mai curga apa pe obraz, sa nu.mi mai car galetile dupa mine toata ziua. Dar m.am inselat.
Era o zi gri de vara cu ciocarlii in copaci si libelule pe pereti.
Priveam semnele din iarba cum se tarau ca ramele pana in dreptul degetelor mele. Mi se uscase un cheag prin vena si salivam grozav cu gandul la tine. inghiteam in sec si ma opream. “cate silabe are numele tau?”
Doua.
si mi s.au tuguiat buzele. Nu.mi plac cifrele pare (dar te plac pe tine).

Bai!

Deci..tu esti ala mare si io sunt ala mic, bine?!
Ca pisicile din kisselef nu intelegi nimic.
Taci si te uiti la mine cu ochii mari, decolorati de soare si gafai incet. De ce nu asculti niciodata cand iti zice lumea sa fugi si sa nu stai sa te prinda vreun om rau sa te bage.n sac? Te uiti la mine cu ochi mirati de parca cine stie ce poveste supra.realista ti.as indruga..fugi, nu sta ca boul 
Am ales sa nu.ti mai trimit ravase, decat virtuale, de cand am vazut ca asa ma rasplatesti..probabil inca imi porti pica,nu? Ca te.am lasat singur, printre betoane si masinarii defecte si n.am mai stat sa bem cafele in ferentari sau cine stie ce alt loc select am fi gasit..
Ei bine, afla ca nu.mi pasa. Am sa ma.ntorc sa stii si vrei,nu vrei, va trebui sa ma traversezi strazile ori pe Magheru ori prin Romana – ca stii c.acolo merg toti oamenii “cool”. Si.o sa poti sa ma certi pana o sa ti se raceasca gura ca iar stric cafeaua cu atatea plicuri de zahar sau ca intarzii prea mult cand ma holbez la vitrine..si mie tot n.o sa.mi pese! Si stii c.o sa ma uit la tine si.o sa rad – o sa.mi pun geanta pe umar si.o sa ma leg de tine cu sireturile, ca stii cum e prin marile orase, mai vin oameni si te fura..

Mai uita omu…

S.a terminat si povestea asta de dragoste.
Ca toate celelalte a durat 30 de ani si.un pic.
Mi s.a scurs fondul de ten, mi s.a dus tusul si mi.am sters cu mana sentimentele pe care le.am crescut cu drag.
Nu mai e vremea sa ne tinem in brate, incep sa invat sa traversez pe la trecerea de pietoni si sa ma uit in stanga..poate vine vreo masina si da peste mine. La cat de uituca sunt cateodata uit si de mine - niciodata de noi.
S.au terminat susotelile si cuvintele ce ti le agatam de ureche (ce atatea zambete si chicoteli..)
Am inceput sa invat sa nu mai ascult notele de subsol, sa.mi pun castile pe suflet si sa.mi acopar tiuitul care ma doare.
Vreau sa invat sa traversez. Cum am invatat sa nu mai sughit si sa mi inlocuiesc sireturile cu scai.
S.a terminat si iarna asta, bine ca s.a pus caldura si la noi.
Cateodata uit de vara - niciodata de noi.

Poveste circulara

A fost odata ca niciodata o fetita cu codite care scria amintiri imaginate si frante in bucati impare. O fetita care nu ajungea niciodata sa viseze un gand diluat si sa.si calculeze zambetele fara o marja de eroare. Cu boabele de cafea zdranganind in buzunar trecea strada dupa strada si se uita dupa un ieri care.l pierduse cu vreo 2 ani in urma..unde sa fi fost oare ? daca nu aici, pe calea bucuresti ? unde se duc visele dupa ce te trezesti ?
mi.am promis ca vom fi impreuna pana nu vom mai fi..se pare ca am esuat - nici macar la asta nu ma pricep - ..chiar daca nu cred ce zic si nu vorbesc coerent macar am parul lung si pot sa mi.l fac coc.
Si fetita cu codite traversa, strada dupa strada, cu boabele in buzunar si ochii mari deschisi transversal. Ii mai aluneca in jos din cand in cand o soseta alba in dungi si bocancii prea mari se impiedicau unul de altul injurand pe toti dumnezeii timpurilor pierdute. ‘au fost si zile mai bune’, i.a trecut prin minte. Nu.si aducea aminte cu exactitate cand, dar simtea dupa ureche ca sigur sigur nu se insela si de data asta.
A fost odata ca niciodata o fetita care.si desfacuse coditele si umbla desperecheata, cu parul valvoi, traversand strazi dupa strazi si ajungand tot timpu sa.si loveasca bocancii de cate.un bolovan..poate poate s.ar fi oprit injuraturile..
Am fost odata ca niciodata o fetita cu codite...

Dealuri ca niste elefanti albi

Si cand imi alegeam cuvintele cu care as fi desenat o alta foaie alba de emotii, mi.am adus aminte de cum batea vantul si ne orbea zapada.
Si cand m.ai luat in brate intr.un strigat si.am zambit monocrom. Era ca si cum ar fi fost deja vara si.am fi transpirat fericire, undeva sub un cires ascultand doi papagali.
Era ca si cum cafeaua ar fi fost deja prea fierbinte, in suportabil de dulce si inimaginabil de scurta.
..Ca si cum m.ai fi privit si.ai fi ras in sinea ta.
Dar era iarna. Si.n loc de cafea era suc. Franturi aleaorii – ale tale si.ale mele impreuna.
Cred ca mi.ai spus cum si cat exagerez. Iar m.am inselat – fara motiv si fara subtext.
Susoteam povesti cu superstaruri, povesti despre copii si biomecanisme cand incercam sa.mi leg sireturile si nu.mi iesea. Yet again.
Dupa dealurile ca niste elefanti albi era nimic.