Bai!

Deci..tu esti ala mare si io sunt ala mic, bine?!
Ca pisicile din kisselef nu intelegi nimic.
Taci si te uiti la mine cu ochii mari, decolorati de soare si gafai incet. De ce nu asculti niciodata cand iti zice lumea sa fugi si sa nu stai sa te prinda vreun om rau sa te bage.n sac? Te uiti la mine cu ochi mirati de parca cine stie ce poveste supra.realista ti.as indruga..fugi, nu sta ca boul 
Am ales sa nu.ti mai trimit ravase, decat virtuale, de cand am vazut ca asa ma rasplatesti..probabil inca imi porti pica,nu? Ca te.am lasat singur, printre betoane si masinarii defecte si n.am mai stat sa bem cafele in ferentari sau cine stie ce alt loc select am fi gasit..
Ei bine, afla ca nu.mi pasa. Am sa ma.ntorc sa stii si vrei,nu vrei, va trebui sa ma traversezi strazile ori pe Magheru ori prin Romana – ca stii c.acolo merg toti oamenii “cool”. Si.o sa poti sa ma certi pana o sa ti se raceasca gura ca iar stric cafeaua cu atatea plicuri de zahar sau ca intarzii prea mult cand ma holbez la vitrine..si mie tot n.o sa.mi pese! Si stii c.o sa ma uit la tine si.o sa rad – o sa.mi pun geanta pe umar si.o sa ma leg de tine cu sireturile, ca stii cum e prin marile orase, mai vin oameni si te fura..

Mai uita omu…

S.a terminat si povestea asta de dragoste.
Ca toate celelalte a durat 30 de ani si.un pic.
Mi s.a scurs fondul de ten, mi s.a dus tusul si mi.am sters cu mana sentimentele pe care le.am crescut cu drag.
Nu mai e vremea sa ne tinem in brate, incep sa invat sa traversez pe la trecerea de pietoni si sa ma uit in stanga..poate vine vreo masina si da peste mine. La cat de uituca sunt cateodata uit si de mine - niciodata de noi.
S.au terminat susotelile si cuvintele ce ti le agatam de ureche (ce atatea zambete si chicoteli..)
Am inceput sa invat sa nu mai ascult notele de subsol, sa.mi pun castile pe suflet si sa.mi acopar tiuitul care ma doare.
Vreau sa invat sa traversez. Cum am invatat sa nu mai sughit si sa mi inlocuiesc sireturile cu scai.
S.a terminat si iarna asta, bine ca s.a pus caldura si la noi.
Cateodata uit de vara - niciodata de noi.

Poveste circulara

A fost odata ca niciodata o fetita cu codite care scria amintiri imaginate si frante in bucati impare. O fetita care nu ajungea niciodata sa viseze un gand diluat si sa.si calculeze zambetele fara o marja de eroare. Cu boabele de cafea zdranganind in buzunar trecea strada dupa strada si se uita dupa un ieri care.l pierduse cu vreo 2 ani in urma..unde sa fi fost oare ? daca nu aici, pe calea bucuresti ? unde se duc visele dupa ce te trezesti ?
mi.am promis ca vom fi impreuna pana nu vom mai fi..se pare ca am esuat - nici macar la asta nu ma pricep - ..chiar daca nu cred ce zic si nu vorbesc coerent macar am parul lung si pot sa mi.l fac coc.
Si fetita cu codite traversa, strada dupa strada, cu boabele in buzunar si ochii mari deschisi transversal. Ii mai aluneca in jos din cand in cand o soseta alba in dungi si bocancii prea mari se impiedicau unul de altul injurand pe toti dumnezeii timpurilor pierdute. ‘au fost si zile mai bune’, i.a trecut prin minte. Nu.si aducea aminte cu exactitate cand, dar simtea dupa ureche ca sigur sigur nu se insela si de data asta.
A fost odata ca niciodata o fetita care.si desfacuse coditele si umbla desperecheata, cu parul valvoi, traversand strazi dupa strazi si ajungand tot timpu sa.si loveasca bocancii de cate.un bolovan..poate poate s.ar fi oprit injuraturile..
Am fost odata ca niciodata o fetita cu codite...

Dealuri ca niste elefanti albi

Si cand imi alegeam cuvintele cu care as fi desenat o alta foaie alba de emotii, mi.am adus aminte de cum batea vantul si ne orbea zapada.
Si cand m.ai luat in brate intr.un strigat si.am zambit monocrom. Era ca si cum ar fi fost deja vara si.am fi transpirat fericire, undeva sub un cires ascultand doi papagali.
Era ca si cum cafeaua ar fi fost deja prea fierbinte, in suportabil de dulce si inimaginabil de scurta.
..Ca si cum m.ai fi privit si.ai fi ras in sinea ta.
Dar era iarna. Si.n loc de cafea era suc. Franturi aleaorii – ale tale si.ale mele impreuna.
Cred ca mi.ai spus cum si cat exagerez. Iar m.am inselat – fara motiv si fara subtext.
Susoteam povesti cu superstaruri, povesti despre copii si biomecanisme cand incercam sa.mi leg sireturile si nu.mi iesea. Yet again.
Dupa dealurile ca niste elefanti albi era nimic.

De ce e nevoie

Stii cum sunt diminetile astea pline de soare si tigari ? sunt umede..tac si asculta.de obicei ce nu trebuie..asculta cum sa taca si sa inghita in sec..si sa se inghita pe sine.

Nu.mi plac diminetile cu soare.nu.mi plac perdelele care.mi acopera fata..nu.mi plac genele ude care.mi gadila pupilele nicidecum orgoliul.Ma simt mica si rosie..cand treceau cocostarcii peste drum ma asezam cuminte cu mainile in buzunar si capul in pamant - imi asteptam randul.rand care nu mai venea si ramaneam cateodata asa ore intregi.

Acum e aproape la fel..doar ca in loc de cocostarci treci tu.

Nu.mi place sa numar, sa ma uit la ceas si sa numar minute care nu sunt ale mele si care trec ingrozitor de greu.Paharele rad cioburi si unghiile.mi tremura alb pe tastatura neagra.

Nu stiu destul. N.am invatat sa pronunt ce trebuia si nu stiu inca sa silabisesc cuvinte monosilabice..imi ranesc ranile vechi si mi le inchid pe cele noi de la sine fara sa vreau.Nu stiu suficient.Casuta dupa casuta astup cu semne acustice un spatiu gol insuficient de alb..

As vrea sa stiu sa ne desenez.sa ne desenez un « impreuna », un « noi doi » fara sa fie nevoie sa stiu vreo tehnica de punct contrapunct si textualitate, dar nu pot. Carpesc cuvinte si senzatii vechi..carpesc saruturi si cearceafuri cu fete de perini si nu stiu.

Periuta de dinti e proasta, de demult si putrezeste.cu cat o las mai mult in paharul de plastic cu atat se strica mai tare si sta langa a ta..ciudat c.a ta n.a putrezit inca – poate e imuna.

Am nevoie de patru corzi..poate 6 si ma pot acorda singura. E nevoie de putin.

Ideea de noi

Imi place.

Eu, mie, imi, mi.

Imi place sa.mi aduc aminte si sa numar si sa calculez pe scari de la 1 la 10 toate zambetele si emotiile care ma furau pe neasteptate in timp ce te priveam.

Imi place ideea de tine. Facuta de mine, bucatica cu bucatica, lipita cu prenadez - vascos, adeziv..ca sa nu te mai dezlipesti.

Imi place sa te gandesc.

..Cand iti incolaceam suvite pe aratator si tu imi ridicai mana dreapta in sus, spre cer.

..Cand ascuns dupa draperiile portocalii stiam ca afara este un copac care.a inflorit si ca e primul pe care l.am vazut anul asta.

Imi place ideea de amintire.

Cum imi si plac, ce.i drept, alunitele noastre puse strategic impreuna intre doua corpuri de carne, lipite convingator in toate punctele cheie..cum mi se scurg pletele pe umeri si mainile tale prin ele.

Cum sa nu.ti placa ideea de amintire ?

Ti.am zis ca.mi place ?

Hai aminteste.ti cu mine cum picura ceara. Incet, bobite, de.a lungul lumanarii, in jos, pana in suportul de sticla si cum ne amageau secundele, care de fapt erau fulgi si ore si nopti si servetele anti.stres.

Sa nu uiti !

..Sa ma tii in brate.

Si sa.mi scrii ecrane intregi de telefon care imi decupeaza respiratia.

Imi place sa dorm. Si sa visez ca dorm..cu tine, la tine, de mana, pe stanga, spre geam, pana tarziu.

Imi place. Ideea de noi.

8.30 a.m.

E normal sa ne auzim intestinele tipandu.ne numele la fiecare 8.30 dimineata.
E normal si logic sa culegem bucati din cuvintele aruncate pe jos, din "greseli", noaptea la 5.E normal sa le.adunam si sa le punem intr.un saculet, in buzunar.Dreapta, sus.
Perfect logic.
Ajuta la calculele zilnice cu tot cu impartelile lunare pentru treburi casnice si.alte mitocanii geniale.Nu.mi mai ramane loc pentru mine.
Unde sa ma mai pun daca nu in sifonier? Langa haine si aer inchis. Langa neaerisit si pal.
Mi s.a umplut apartamentul.
Mi.am strans atata ras si chicoteli ca mi s.au imbacsit perdelele. Unde sa ma mai acopar daca nu langa camila albastra? In mansarda, sus. Sub bucatica de cer patrata cu zabrele.
Mi s.a umplut apartamentul.
Mi.am strans atata drag si ghidusii ca mi.au mucegait covoarele. Unde sa ma mai pun acuma ca nu.i loc? Unde...? Daca nu la tine.n brate sau in priviri...