A fost odata ca niciodata o fetita cu codite care scria amintiri imaginate si frante in bucati impare. O fetita care nu ajungea niciodata sa viseze un gand diluat si sa.si calculeze zambetele fara o marja de eroare. Cu boabele de cafea zdranganind in buzunar trecea strada dupa strada si se uita dupa un ieri care.l pierduse cu vreo 2 ani in urma..unde sa fi fost oare ? daca nu aici, pe calea bucuresti ? unde se duc visele dupa ce te trezesti ?
mi.am promis ca vom fi impreuna pana nu vom mai fi..se pare ca am esuat - nici macar la asta nu ma pricep - ..chiar daca nu cred ce zic si nu vorbesc coerent macar am parul lung si pot sa mi.l fac coc.
Si fetita cu codite traversa, strada dupa strada, cu boabele in buzunar si ochii mari deschisi transversal. Ii mai aluneca in jos din cand in cand o soseta alba in dungi si bocancii prea mari se impiedicau unul de altul injurand pe toti dumnezeii timpurilor pierdute. ‘au fost si zile mai bune’, i.a trecut prin minte. Nu.si aducea aminte cu exactitate cand, dar simtea dupa ureche ca sigur sigur nu se insela si de data asta.
A fost odata ca niciodata o fetita care.si desfacuse coditele si umbla desperecheata, cu parul valvoi, traversand strazi dupa strazi si ajungand tot timpu sa.si loveasca bocancii de cate.un bolovan..poate poate s.ar fi oprit injuraturile..
Am fost odata ca niciodata o fetita cu codite...
