frog

S.ar putea sa fie de la soare sau de la fosnetul din geam de ti s.au lipit picioarele de scara. Si.ai ramas asa, ancorat ca un pendul in asteptare gata sa bata la urmatoarea secunda.

Poate o fi de la norul de ploaie sau de la copacul din strada de ti s.au uscat buzele. Si.ai incremenit asa pe.o bucatica de perna cu gandurile slobode si manecile suflecate.

Poate, ar fi trebuit sa cobori trapta dupa treapta pana.n infinit si sa numai astepti pana se va fi facut frumos afara. Poate de dor sau de oranj ar fi trebuit s.asculti -si nu de mici planete necunoscute care vin si.ti bat in fereastra. (Sa n.ai incredere.n straini !)

Coboara o treapta si.opreste.te in dimineata aia. Cand era cald si bine ai.aveai pamantul sub picioare.

Tablou-bucata

Si cum ar fi sa ne pictam ecouri ? Eu te.as picta pe tine, tu pe mine..Ne.am desena linii in ulei si.ar mirosi a levantica..Cum ar fi sa ne vedem tablourile, puse stramb, pe un perete cu tapet..agatate jilave in doua cuie maro ? Ar fi usor ciudat si dulce. Ca mierea de salcam la inceput de primavara..

Eu as veni apoi c.o completare si.as ordona curat in colt (stanga-jos) 7 cuvinte..

Tu ai veni apoi si.ai arunca o pata de benzina perfect simetrica deasupra (dreapta-sus) si..gata. Probabil dupa ar veni iarna.

Mi.as scoate unghiile din perete, le.as monta indiferenta, mi.as pune fularul de jur imprejurul tau si am iesi afara. Cum ar fi sa ninga ? Sa ninga cu zebre si acuarele ?..Sa.mi patezi obrazul cu un bulgar portocaliu si sa ma incrunt la mana ta cu botul tuguiat con..

Oare cum ar fi sa ne vindem tabloul bucata ? Pardon, vroiam sa zic tablourile bucata cu bucata.. Sa ne platim indiscretiile de acum 3 luni si sa ne imbatam cu energizante pe malul Dunarii..Cum ar fi, Doamne ?..

Mi.a rasarit in minte un copacel cu frunze-libarci si praf de stele curgand din el..Adapost cambrat - ‘eu, tu si.o umbrela’ - si de data asta i.as da foc ! Umbrelei..

Sa nu fiu nevoita vreodata sa.mi negociez despartirea..

Zaharul din sange

Am inceput sa vad din nou in culori. Clipesc verde si ma misc grena. Incerc sa reconstitui crima ! Dar mobilul ? Imperativ categoric. Ma revars in bucati de purpura peste mainile tale. Mi.e bine. Nu intelegi ?

O lumanare mica sta intr.un colt si.si asteapta prima flacara. Trebuia sa vina de Craciun, dar a fost prea frig.. ‘Sa nu minti, Sa nu furi !’. Eu mint pentru putina cafea intr.o canuta de sticla dimineata. Eu fur aduceri aminte dintr.un trecut prea prezent.

Vad mov si stiu ca deriva din albastru. Mi te.ai lipit de fata. Te dau cu mana la o parte si te bag in buzunarul de la piept.

‘Auzi, fata draga, ce.ai zice sa ne despartim ?!’…si se.ncheie brusc si capitolul asta. Suspansul ma ucide.

Gonesc uneori prin oras si.ncerc sa.ti intuiesc mirosul prin betonul din asfalt. Dar nu.l gasesc. A plouat de curand si probabil ti s.au racit ochii.

Te simt…Si vine intrebarea : ‘De ce ? De ce ?’ . Nu stiu, uit mereu. O voce groasa imi sopteste ca mi.a expirat timpul. Si.atunci, pentru ce mi.am mai vandut sufletul ? Nici macar n.ai fost tu..Acum nu o sa mai am nimic. Decat o bucata de carne – si la propriu si la figurat - .

Mi.e foame de esenta. Mi.e dor de consoanele tale, de diftongi alungiti si punctuatie aiurea.

Viata e absurda din cand in cand, seara pe la apus, cand se mai strang in fata portii la sfat copiii de clasa a 5a..

Doar din cand in cand..Cu pete gri, cu pantaloni mulati si suflete sparte. Fara mingi, fara incredere, fara degete mici inmuiate in miere de salcam..

Copii de clasa a 5a, cu gene lungi si dese, cu lacrimi de crocodil siroind pe pulpa si sprijinindu.se in bastoane de fier. Ca pe vremea mea..aproape.

Unde sunt ciresii de.altadata cu ingeri copti cazand din ei !?..Si cosuletele din bambus aliniate de.a lungul drumului, poate poate o sa le umple si pe ele cineva..vreun trecator cu suflet mare si pere furate.n buzunar. Trecator cu suflet sfera..nu ca cele de se vand mai nou pe tarabe murdare de sfoiag.

S.au dus si copiii cu degetele lor cu tot. Au crescut. S.ai dus si ciresii de odinioara. Au fost taiati.

Au mai ramas doar cosuletele. Din loc in loc, -1, -3… Pacat.

Mi.aduc aminte de un timp cand zaharul il aveam in sange si ingerii copti in gradina.

ultima litera

Si s.au umplut atatea pagini aiurea..si fara de sens..pentru ce..copiem cuvinte..scrijelim sentimente prea dure ca sa le rostim cu voce tare..si inghitim guri mari de vodka – sau in cazul acesta vin- ca sa ne alimentam curajul si sa supravietuim. Nu se poate.

Pai ce suntem noi ? Oameni sau .. ? Ne tinem picioarele sub cap si alunecam usor si fara de voie inspre o zi de ieri care a trecut deja din perfectul simplu in mai mult ca perfect..si suferim..de cele mai multe ori degeaba si in si bemol..in timp ce numeri notele unui alt cantec siropos incearca sa fredonezi ultima tristete adevarata pe care ai simtit.o si.ai sa vezi..

E cruda seara de noiembrie. Mai ales cea de vineri..in jurul orei 8..

Si urcam scarile.scarile astea infecte care parca nu se mai termina si nu duc niciodata unde ne.am dori..nu ne asteapta nici o figura patrulatera la capatul lor..nu..si stim asta de fiecare data cand punem un pas in fata celuilalt..nu ?

Si ne revoltam..sau poate ar trebui sa ma refer la singular.. !?..poate ca nu..dar sa trecem peste micile detalii lexicale..

Ca ne raman unghiile in varul de pe perete.. ?..asta nu ne mai intreaba nimeni..au fost odata seri in care urla nisipul si mi acoperea urechea cu un licarit al telefonului..era furtuna, tin minte si eu numaram pasii si calculam restul minutelor de pe panza albastra.. »cate sa mai fi ramas pana la urmatorul licarit ? » nu multe..poate 9..poate 3…ca si cu penele..

Ce bine ar fi daca n.ar mai exista insomnie in lume si am putea dormi in brate si ne.am trezi in suflet..nu ? ce bine ar fi..dar sunt atatia insomniaci in ziua de azi..ca ciocolatile din vitrine..si portocalele stricate.

Ma asteptam la un raspuns..sa vina cineva si sa.mi strige : ‘ bai ! ce faci ? vezi ca ti.a venit randul ! sa nu te pierzi.. ‘ da na…nu s.a intamplat..si bineinteles ca m.am ratacit iar..e alt culoar asta. N.am mai fost aici cred..si e destul de greu si.asa..

Imi picurase o sticla pe suvita dreapta si parca miroseam a lamaie..ce lucru. Si lumea spune despre noi, cei care credem in povesti, ca suntem albi..si incolori..si n.o sa ajungem nicaieri..Si daca au dreptate ? Atunci ce facem ?

Degeaba scriu eu povesti..degeaba ma citesti..daca nu stim cum sa ne potrivim culorile.s.a dus si vara..s.a dus si praful din adidas..a mai ramas un nasture..si eu.

mi.am taiat un gand din carne si.am vrut sa.l pun pe.un zmeu..sa.l suflu pana departe.n.am mai reusit..mi.am rupt o unghie din tine si am ramas pe gresie. Ar fi trebuit sa fac curatenie ieri.acum am ramas in bej si nu sunt patrulatere aici..(si daca m.as intinde mai bine si mai lung..? perpendicular cu Unirii si longitudinal cu Garii ?..oare ar fi mai bine ? )

Mi.as atarna un glob de incheietura si l.as purta atent sa nu se sparga albastrul..cum s.a mai spart odata.cred ca azi..da nu sunt sigura..ca aveam parul mai lung..poate de la dor..si.acum mi s.a scurtat vizibil.

Poate de luni vom fi mai bine si.o sa ne improscam ghetele cu noroi..si o sa radem de porumbeii care ni se impleticesc printre picioare si.asteapta bucatele de covrigi insiropati..dar, n.o sa facem asta, nu ?

Te desenai in minte.esti gri si rosu..cu pete de ‘nu-stiu’ si ‘poate’..si.ti zambesc.ca intotdeauna si stiu ca nu ma recunosti cand te uiti cu ochi de creta la mine.

Am sa te sterg cu buretele daca ma superi, am sa iti sterg o mana si o sa ti pun in locul ei o aripa..cealalta o pastrez (nu pot sa.ti dau atat de mult..). si.am sa iti pun capsa din obraz in locul gurii sa stiu motivul pentru care taci.si sa ma bucur.

As vrea sa te desenez pe obraz cu un deget inmuiat in verde sa simti o frunza acolo unde nu ar fi..si sa te bucuri si tu..cum ar fi trebuit odata..dar te.ai temut. Si sa.ti palpite ideea, sa.ti intre in pomete si langa vena de pe gat sa.ti soptesca un vers multicolor si sa.ti aduci aminte ca l.ai mai auzit odata..

Cand erai devreme n.ai venit la timp..si.acum cand esti tarziu ajungi mereu inaintea mea..de ce se.ntampla oare ? sa fie verbul conjugat la persoana nepotrivita sau minunatia asta de tigara a ars prea mult la mine.n palma si nu mai inteleg eu nimic.. ?..

Mi se infunda aerul in plamani si ropotele se.asculta sub pleoapa stanga printre doua lacrimi.nu mai multe ca devenim mojici..

Iti plac cartofii dulci ?

Mare2

Nisip si sperante. Vise. Nu avem toti asta. Nu ne permitem atata lux. Construim castele, piramiZi in miniatura (we do our best..), facem planuri multe dintre care irealizabile si ne pierdem. Pe drum.

Ne cad bucati din noi la fiecare pas. Pierdem simtiri, arome, amintiri, elemente componente – de baza sau auxiliare – si ajungem vietati secate de miez in plina incapacitate de comunicare.

Ma pierd pe drum. Si eu. Pe mine. Ce trist.

Gandesc prea mult, visez prea putin.

Mare

Tot ce mi amintesc acum imi pare asa indepartat..

Imi intorc capul.

Dimineti la umbra..cu cafele Gavroche si tigari Kent 8.

Salcii plangacioase si mese murdare de lemn

Frame-uri interminabile si par incalcit

Cantece pierdute, M600i, gropi si serpi

Nopti reci si zile de foc

Dor si drag

Dimineti si seri..

repasto

Incerc pe mai multe subtonuri ascutite sa cant un cub..nu-mi iese..decat un patrulater. Si mi-e ciuda ca sunt asa neindemanatica..

In curand nu o sa ma mai placi si o sa ma lasi..cum m-au lasat si mainile acum ceva vreme si am ramas fara palme sa te pot atinge…

Si mi-am muscat buzele ca stiam ca n-o sa mai dureze mult pana cand se vor revolta si restul membrelor mele..nu c-ar fi rele, nu..doamne fereste..stiu ca nu e asta..dar de la atata dor ajungi sa nu mai judeci cum trebuie..

Asa s-au imbolnavit si ele saracele..putin cate putin.. pe nesimtite…

Au urmat picioarele..care de ciuda mi-au cangrenat si n-au mai vrut sa fuga sa te astepte la fiecare rasarit langa pod..sau poate , cine stie, au fost mai realiste decat mine..si-au banuit ca n-o sa te intorci..

N-au vrut sa ma mai lase sa sufar..da. asta e. dragele de ele..au facut-o din mila..

Mi-a fugit si reflexia..credeam ca nu ma mai suporta dar a fugit de tristete..sa nu ma mai vada scrijelindu-mi pe obraz zambetul tau..

Vino inapoi reflexie ! te rog..voi fi cuminte..ca toate celelalte fetite,o sa plang cu lacrimi normale..o sa ma straduiesc..ai sa vezi..te rog, revino..voi suferi normal..

Si-acum ? nimic..nu se mai aude nimic..mi-a pierit si auzul se pare..de la atata ascultat..deci pasii de-i credeam ai tai sunt de fapt himere…sa-mi fi pierdut si mintile ?…macar mi-a mai ramas voce sa te strig in romburi sparte…si ochii sa te privesc in linii verzi…ma bucur.

Si tu ai sa te bucuri ai sa vezi..cand imi vor iesi romburile. Ai sa fii cel mai mandru de mine, asa-i ? Si palmele tale imi vor readuce pielea si sangele inapoi si totul va fi bine, cum a fost odata…demult..cand inca mai vedeam si inca-ti mai puteam raspunde..dimineata la cafea..cu o tigara intre degetele bolnave de rosu..

…………………………………

Seara de octombrie

Citeam urmele de pe perete.citeam umbra dupa umbra.citeam paloarea si densitatea varului proaspat uscat si inhalam mirosurile intepatoare ce.mi dadeau vagi stari euforice.si era bine.

Fractiuni de secunda, una dupa alta si.apoi peretele ramanea din nou perete.alb si gol.

Ascultam anvelopele cum se rostogoleau deznadajduite pe asfaltul plouat.imi pareau suspine..(probabil de la perete).numaram picurii ce cadeau in baltoace.baltoace murdare,ostentativ aparute in mijlocul drumului menite sa cauzeze neplaceri trecatorilor.

Da, trecatorilor…bietii trecatori.

Le numaram pasii, putini de altfel.un pas, doi pasi..trei.tot timpul incheiam cu o cifra impara de parca s.ar fi evaporat in noapte.stiam c.ar fi prea putin probabil si ca nimic spectaculos nu s.ar intampla vreodata in oraselul asta uitat de lume, asa ca nu.mi bateam prea mult capul cu explicatii stiintifice.

Hemmingway,Hemmings – imparitatea duala/un sunet surd imi sfredeleste timpanul : curge apa pe teava de la bucatarie.

Ce se va alege de noi – biete cifre si atomi insirati alandala, catimi de suflete, eterne semne de.ntrebare nicicum exclamative !?..

Shh...

shh..s.a lasat linistea..sa nu mai spui la nimeni!

sa nu uiti ca te.am rugat.. odata, cand ploua tare tare pe la coltul meu de strada..

si sa.ti aduci aminte ca n.am fost doar eu..pe mine m.ai cules de pe drum..mai stii? cand ne.am cunoscut sub un copac lila ce statea sa cada in stanga.. sa nu uiti!

ca mi.ai promis ca o sa.mi umpli o saltea de vise cu frunze uscate..si te.am crezut..sa nu uiti..ca tie.ti mai fug gandurile din cand in cand, am vazut io, ba dupa o picatura de ploaie, ba dupa o floarea soarelui...las' ca stiu eu...

sa.ti aduci aminte cand o sa te uiti in jos, la lanuri de grau sau bucati de gheata, sa.ti aduci aminte de cum numaram nisipul din superstaruri la mare si asteptam pliculetul de zahar..in plus sau in minus..

sa nu uiti! ca e musai ...sa nu te pierzi cu perna pe drum!..