Bai!

Deci..tu esti ala mare si io sunt ala mic, bine?!
Ca pisicile din kisselef nu intelegi nimic.
Taci si te uiti la mine cu ochii mari, decolorati de soare si gafai incet. De ce nu asculti niciodata cand iti zice lumea sa fugi si sa nu stai sa te prinda vreun om rau sa te bage.n sac? Te uiti la mine cu ochi mirati de parca cine stie ce poveste supra.realista ti.as indruga..fugi, nu sta ca boul 
Am ales sa nu.ti mai trimit ravase, decat virtuale, de cand am vazut ca asa ma rasplatesti..probabil inca imi porti pica,nu? Ca te.am lasat singur, printre betoane si masinarii defecte si n.am mai stat sa bem cafele in ferentari sau cine stie ce alt loc select am fi gasit..
Ei bine, afla ca nu.mi pasa. Am sa ma.ntorc sa stii si vrei,nu vrei, va trebui sa ma traversezi strazile ori pe Magheru ori prin Romana – ca stii c.acolo merg toti oamenii “cool”. Si.o sa poti sa ma certi pana o sa ti se raceasca gura ca iar stric cafeaua cu atatea plicuri de zahar sau ca intarzii prea mult cand ma holbez la vitrine..si mie tot n.o sa.mi pese! Si stii c.o sa ma uit la tine si.o sa rad – o sa.mi pun geanta pe umar si.o sa ma leg de tine cu sireturile, ca stii cum e prin marile orase, mai vin oameni si te fura..

Mai uita omu…

S.a terminat si povestea asta de dragoste.
Ca toate celelalte a durat 30 de ani si.un pic.
Mi s.a scurs fondul de ten, mi s.a dus tusul si mi.am sters cu mana sentimentele pe care le.am crescut cu drag.
Nu mai e vremea sa ne tinem in brate, incep sa invat sa traversez pe la trecerea de pietoni si sa ma uit in stanga..poate vine vreo masina si da peste mine. La cat de uituca sunt cateodata uit si de mine - niciodata de noi.
S.au terminat susotelile si cuvintele ce ti le agatam de ureche (ce atatea zambete si chicoteli..)
Am inceput sa invat sa nu mai ascult notele de subsol, sa.mi pun castile pe suflet si sa.mi acopar tiuitul care ma doare.
Vreau sa invat sa traversez. Cum am invatat sa nu mai sughit si sa mi inlocuiesc sireturile cu scai.
S.a terminat si iarna asta, bine ca s.a pus caldura si la noi.
Cateodata uit de vara - niciodata de noi.

Poveste circulara

A fost odata ca niciodata o fetita cu codite care scria amintiri imaginate si frante in bucati impare. O fetita care nu ajungea niciodata sa viseze un gand diluat si sa.si calculeze zambetele fara o marja de eroare. Cu boabele de cafea zdranganind in buzunar trecea strada dupa strada si se uita dupa un ieri care.l pierduse cu vreo 2 ani in urma..unde sa fi fost oare ? daca nu aici, pe calea bucuresti ? unde se duc visele dupa ce te trezesti ?
mi.am promis ca vom fi impreuna pana nu vom mai fi..se pare ca am esuat - nici macar la asta nu ma pricep - ..chiar daca nu cred ce zic si nu vorbesc coerent macar am parul lung si pot sa mi.l fac coc.
Si fetita cu codite traversa, strada dupa strada, cu boabele in buzunar si ochii mari deschisi transversal. Ii mai aluneca in jos din cand in cand o soseta alba in dungi si bocancii prea mari se impiedicau unul de altul injurand pe toti dumnezeii timpurilor pierdute. ‘au fost si zile mai bune’, i.a trecut prin minte. Nu.si aducea aminte cu exactitate cand, dar simtea dupa ureche ca sigur sigur nu se insela si de data asta.
A fost odata ca niciodata o fetita care.si desfacuse coditele si umbla desperecheata, cu parul valvoi, traversand strazi dupa strazi si ajungand tot timpu sa.si loveasca bocancii de cate.un bolovan..poate poate s.ar fi oprit injuraturile..
Am fost odata ca niciodata o fetita cu codite...