Cred ca era prin iulie...

Cand de.atata caldura mi se topeau papilele gustative si mi se amestecau in zaharul din cafea.

Cand ma fortam sa privesc inspre tine desi.mi batea soarele.n ochi. Ochi mari, trapezoidali, nemachiati privind cu insistenta o bucata de piele ce pulsa printre frunze. Cum ar fi fost oare daca as fi intins pumnul ? Pumn mic, inclestat absurd inspre pumnul tau strans ghem ordonat in trei nuante de verde ?..

Sa ma fi vrut felina. Sa.l incurc. Pe el, pe ghem… Cu toate astea mi.au alunecat degetele in jos, pe langa masa si mai sa.mi intre o aschie sub unghie de.atata inima plina. Ce m.as fi bucurat atunci.

Cand as fi citit o alta poveste decat cea din English Park, de sub banca 3 din stanga fata.

Cand ma gadilau pleoapele si numaram firele de iarba in gand (sa nu ma dau de gol) . Ma mai incurcam din cand in cand la un zambet de.al tau si trebuia s.o iau de la capat. Imi si intorceam capul uneori sa nu privesc, dar stiu ca ma vedeai si ma obseda ideea ca.mi miroase incheietura a ciocolata si nu a hartie.

Aveam o teorema ciudata si mi.era rusine sa ti.o spun pe sleau ca stiam ca nu ma pricep la matematica si calculele n.ar fi iesit.

Cand ma.nrosisem toata de la sucul de mere..si rupeam ecouri din cuvintele ce veneau spre mine. Cuvinte aruncate de tine, mototolite si patate de cerneala. Cand nu mai era frecventa buna si ploua la mare si anuntau voci la radio « ca cad copaci »..Alergasem desculta printre stufaris si scoici si ma ciupise ceva de articulatii de.mi venea sa ma urc pe un varf.

Cand erau dimineti cu vant si varful era de dor si gura era de aer sarat. Mie.mi crescusera 3 pene pe omoplatul stang, ars de soare si drag. Si tu taceai. Ca.ntotdeauna..dar altcumva.

Cand se facuse negura si ceasul era tarziu si din bumbac. Poate ti se facuse rau de la fantanile cantatoare si.atata apa din cine stie ce inchipuire. N.am mai tacut atat de cand m.ai prins de genunchi sa nu cad pe scaunul de fier. Si.mi impinsesem prapastia buzelor inspre atata nimic incat mai mai s.adorm asa, cu gandul aiurea suspendat pe.o tripla noua.

Aveam un papuc in mana si ma temeam de sprancenele tale – sa nu ma surprinda prea sus sau chiar prea jos si sa.mi scape. Papucul.

O sa.ti rup din spatele blocului o bucata de inima de tinichea, sa nu se ofileasca toamna.

Cand m.am uitat pe geam si.am vazut ca nu mai e vara mi.am dat seama. Ca trecusera mugurii de liliac si n.o sa mai fie bucata de inima afara. C.o sa se puna frigul si.o sa inghete pana sa apuc...pana sa apuc s.o scald in chiuveta.

Cand ochii mi s.au schimbat ca.n desenele animate japoneze si clipeam des sa mai sar capitole de tacere. Si incepusem sa inghit cu noduri guri mari de bere amara ce.mi faceau sa.mi lacrimeze pupilele dilatate. Inca o zi…

Inca o zi si.o sa se puna ploaia rau. Si.o sa trebuiasca pana la urma sa scot ligheanul din debara. Cand o sa ma adapostesc la umbra unui salcam, de timp sa nu ma las prinsa si sa.mi aduc aminte de tine. Cand o sa umblu desperecheata, fara un adidas, spre aseara.

Oricum, oriunde e vara.

Inca o zi si.o sa ne golim pernele de vise neimplinite. Cand o sa fie toamna o sa ploua. Iar toate despartirile se negociaza sub umbrele..

Si asa incepe totul... o luam de la "0". Pe o scara de 1 la 10.

Mi a zis cineva de curand ca biata cifra 2 s a sinucis...saraca...dar a ramas 1 ! macar atat.

M am intors de pe plaja, am coborat de pe stanci, mi am scos stelutele din par si am ajuns acasa. Sunt obosita. Imi sterg nisipul de pe picioare si o sa intru la dus sa se ia odata si sarea asta de pe mine..

Si abia ce mi a zis cineva ca miros a mare....

si am fost...

...acasa. cum e? bine. cald, frumos, intunecat. mirosea a tigari si guma.

imi era dor ce i drept. deja nu mai pot ascunde asta. deja nici nu mi o mai doresc.

sinceritatea doare. dar tot mai bine e decat minciuna.

pe o scara de 1 la 10 ? 7 !

nici 5, nici 9.

7.

si am fost...acasa. si am plans. si am zambit. si a fost frig, urat, a plouat. miroseam a balsam si fum.

si cafeaua din el greco. si muzica din masina. si.

si am plecat.

si am ajuns...

...acasa.

poveste.pe tren

Vedeam bulina dupa bulina trecand isteric peste sine de tren si sclipind a albastru.
O ascultasem o noapte intreaga susotind langa elementul 5 al caloriferului de pe perete. O noapte intreaga sub faldurile perdelei, copil narod cu ochii mari portocalii..
Parca si susotelile-i erau ingalbenite - dispersate, aruncate cu pofta una intr-alta dupa cum batea vantul pe sub geam. Ea le acoperea cu verde plausat si le canta s-adoarma..
Ma adormea pe mine. Cu priviri incalzite la microunde ma infasura cocon si ma legana sub pene. Zambeam din cand in cand. Cand ma gadila un picior si.mi dadea de inteles ca ar fi cazul sa plec. Dar ma faceam ca nu pricep si adormeam la loc..Cu indicatoarele in stanga si gandacelul alb-negru in fata.
Visam color si derulam fast forward. Era ciudat si ma dureau urechile de la atatea sunete imaginare ce.mi sfredeleau timpanul. Bucati-cuvinte, bucati-onomatopee, bucata-eu.
Mi.ar trebui o umbrela rosie sa ma apere de frig si gol. O umbrela intreaga doar pentru mine pe care sa nu mai trebuiasca s.o impart.
Ea nu zicea nimic; isi indoia colturile gurii fortat in jos si.si prijinea cu degetul aratator spranceana sa nu.i pice in sus dupa stele. Si nu.i pica. Strasnica inventie! Eu oare cum de nu m.am gandit la asta?..
Pierduta, isi rodea de zor o unghie de la mana dreapta si maraia ciudat la bucatica de piele luata de pe degetul de la mana stanga. - sau era invers?-
Imi punea fluturasi maro pe umar si.ncerca sa mi.i ascunda in par. Bucatica-capsuna se uscase de tot si tragea sa moara..Nu stiam ce sa.i fac. Si eu si ea o priveam, dar ne faceam ca nu.ntelegem si zambeam. Zambeam cuminti, monocrom si dilatat - ca pentru noi...

te echo de menos..

Si tu? Ce mai stii de tine,pe unde mai esti? Parca te.am auzit azi dimineata. Umblai desculta prin gradina si ti.am recunoscut oftatul cand ti.a intrat un ghimpe.n talpa. M.asteptam sa bati..sa ceri o galeata sa.ti storci cheagurile flamande. Dar cred c.ai uitat numarul.

Ma durea amintirea cearceafurilor si parul incepuse sa mi se rupa de la radacina - stransesem deja un pumn pe care.l impaturisem atent in hartie creponata. Dar n.am mai apucat sa ti.l dau.

Nu mai stranut colinde de ceva vreme. S.a pus si frigul.. Tocmai bine. O sa ne pierdem deznadejdile in cani de cobalt cu pesti portocalii si o sa le inecam una cate una pana nu vom mai avea ce sa ne spunem. Hai sa ne imbolnavim impreuna,vrei ? Sa alergam pana in Dristor pe ploaie si sa luam metroul in sens invers. Sigur o sa dea rezultate. Hai,vrei ?..

Parca nu mai e ce era odata – si pastilele si.au schimbat gustul – Zinat,Tantum Verde,Emetiral..nu mai sunt ca atunci. Nu ne mai vindeca.

O sa.ti cumpar un Ka odata. Un Ka urat si negru sa topai de bucurie ca e al tau. Sa ai stelute.n ochi cand il privesti cum le aveam si eu cand iti treceai mana prin par si injurai autobuzele.

Sa ti se largeasc gura si sa.ti intinzi buzele cum mi se marea mie inima cand te vedeam in papuci cu gunoiul in mana seara tarziu.

Sa.ti lasi capul pe spate si sa razi cum imi radeau mie ochii cand iti citeam listele de cumparaturi de pe frigider.

Sa nu stii ce sa faci mai intai cum nu stiam nici eu daca sa te iau in brate sau sa te pup in palma.

Mai stii ? Porumbeii din Unirii, Luffle.ul de la 1 noaptea si compotul de piersici..

Pana de deasupra patului si adidasii de pe cuier..

Tot ce am nevoie.

Sa fie oare o suvita verde si o pijama in dungi ?..

Simt cum ma imbolnavesc si nu mai pot vorbi dimineata, iar cafeaua..cafeaua nu mai vrea sa mai miroasa a cafea si nu mai pot s.o beau si printre lacrimi parca vad linii, sine de tren. Si ma trezesc gandindu.ma, facandu.mi planuri aiurea cu drumuri si ore de mers si nu se mai aude nimic. Ca un strain cu sireturile desfacute si privirea opaca.

Din hainele de pe jos jumatate nu sunt ale mele si picioarele nu vor. Nu vor sa mearga, dar ar alerga cu drag spre o masa ovala si o cordeluta roz, spre niste balerini rosii sau o palarie albastra..

Dar ochii mi s.au impaienjenit deja de la prea multa sare si nu mai citesc la expeditor decat numele pe care vor sa.l citeasca.

Mi se va readuce odata, tarziu cel mai probabil, totul : linistea si noptile febrile in alb, 5 mari de lacrimi si un desert de vise..si totul va fi bine.

Si vom sta dimineata si ne vom bea cafelele si vom glumi la o tigara lunga de cand era odata cerul gri, demult, atunci cand silabiseam nume printre gene ude si ne rodeam unghiile galbene tinand un telefon in mana fara rost..

frog

S.ar putea sa fie de la soare sau de la fosnetul din geam de ti s.au lipit picioarele de scara. Si.ai ramas asa, ancorat ca un pendul in asteptare gata sa bata la urmatoarea secunda.

Poate o fi de la norul de ploaie sau de la copacul din strada de ti s.au uscat buzele. Si.ai incremenit asa pe.o bucatica de perna cu gandurile slobode si manecile suflecate.

Poate, ar fi trebuit sa cobori trapta dupa treapta pana.n infinit si sa numai astepti pana se va fi facut frumos afara. Poate de dor sau de oranj ar fi trebuit s.asculti -si nu de mici planete necunoscute care vin si.ti bat in fereastra. (Sa n.ai incredere.n straini !)

Coboara o treapta si.opreste.te in dimineata aia. Cand era cald si bine ai.aveai pamantul sub picioare.

Tablou-bucata

Si cum ar fi sa ne pictam ecouri ? Eu te.as picta pe tine, tu pe mine..Ne.am desena linii in ulei si.ar mirosi a levantica..Cum ar fi sa ne vedem tablourile, puse stramb, pe un perete cu tapet..agatate jilave in doua cuie maro ? Ar fi usor ciudat si dulce. Ca mierea de salcam la inceput de primavara..

Eu as veni apoi c.o completare si.as ordona curat in colt (stanga-jos) 7 cuvinte..

Tu ai veni apoi si.ai arunca o pata de benzina perfect simetrica deasupra (dreapta-sus) si..gata. Probabil dupa ar veni iarna.

Mi.as scoate unghiile din perete, le.as monta indiferenta, mi.as pune fularul de jur imprejurul tau si am iesi afara. Cum ar fi sa ninga ? Sa ninga cu zebre si acuarele ?..Sa.mi patezi obrazul cu un bulgar portocaliu si sa ma incrunt la mana ta cu botul tuguiat con..

Oare cum ar fi sa ne vindem tabloul bucata ? Pardon, vroiam sa zic tablourile bucata cu bucata.. Sa ne platim indiscretiile de acum 3 luni si sa ne imbatam cu energizante pe malul Dunarii..Cum ar fi, Doamne ?..

Mi.a rasarit in minte un copacel cu frunze-libarci si praf de stele curgand din el..Adapost cambrat - ‘eu, tu si.o umbrela’ - si de data asta i.as da foc ! Umbrelei..

Sa nu fiu nevoita vreodata sa.mi negociez despartirea..

Zaharul din sange

Am inceput sa vad din nou in culori. Clipesc verde si ma misc grena. Incerc sa reconstitui crima ! Dar mobilul ? Imperativ categoric. Ma revars in bucati de purpura peste mainile tale. Mi.e bine. Nu intelegi ?

O lumanare mica sta intr.un colt si.si asteapta prima flacara. Trebuia sa vina de Craciun, dar a fost prea frig.. ‘Sa nu minti, Sa nu furi !’. Eu mint pentru putina cafea intr.o canuta de sticla dimineata. Eu fur aduceri aminte dintr.un trecut prea prezent.

Vad mov si stiu ca deriva din albastru. Mi te.ai lipit de fata. Te dau cu mana la o parte si te bag in buzunarul de la piept.

‘Auzi, fata draga, ce.ai zice sa ne despartim ?!’…si se.ncheie brusc si capitolul asta. Suspansul ma ucide.

Gonesc uneori prin oras si.ncerc sa.ti intuiesc mirosul prin betonul din asfalt. Dar nu.l gasesc. A plouat de curand si probabil ti s.au racit ochii.

Te simt…Si vine intrebarea : ‘De ce ? De ce ?’ . Nu stiu, uit mereu. O voce groasa imi sopteste ca mi.a expirat timpul. Si.atunci, pentru ce mi.am mai vandut sufletul ? Nici macar n.ai fost tu..Acum nu o sa mai am nimic. Decat o bucata de carne – si la propriu si la figurat - .

Mi.e foame de esenta. Mi.e dor de consoanele tale, de diftongi alungiti si punctuatie aiurea.

Viata e absurda din cand in cand, seara pe la apus, cand se mai strang in fata portii la sfat copiii de clasa a 5a..

Doar din cand in cand..Cu pete gri, cu pantaloni mulati si suflete sparte. Fara mingi, fara incredere, fara degete mici inmuiate in miere de salcam..

Copii de clasa a 5a, cu gene lungi si dese, cu lacrimi de crocodil siroind pe pulpa si sprijinindu.se in bastoane de fier. Ca pe vremea mea..aproape.

Unde sunt ciresii de.altadata cu ingeri copti cazand din ei !?..Si cosuletele din bambus aliniate de.a lungul drumului, poate poate o sa le umple si pe ele cineva..vreun trecator cu suflet mare si pere furate.n buzunar. Trecator cu suflet sfera..nu ca cele de se vand mai nou pe tarabe murdare de sfoiag.

S.au dus si copiii cu degetele lor cu tot. Au crescut. S.ai dus si ciresii de odinioara. Au fost taiati.

Au mai ramas doar cosuletele. Din loc in loc, -1, -3… Pacat.

Mi.aduc aminte de un timp cand zaharul il aveam in sange si ingerii copti in gradina.

ultima litera

Si s.au umplut atatea pagini aiurea..si fara de sens..pentru ce..copiem cuvinte..scrijelim sentimente prea dure ca sa le rostim cu voce tare..si inghitim guri mari de vodka – sau in cazul acesta vin- ca sa ne alimentam curajul si sa supravietuim. Nu se poate.

Pai ce suntem noi ? Oameni sau .. ? Ne tinem picioarele sub cap si alunecam usor si fara de voie inspre o zi de ieri care a trecut deja din perfectul simplu in mai mult ca perfect..si suferim..de cele mai multe ori degeaba si in si bemol..in timp ce numeri notele unui alt cantec siropos incearca sa fredonezi ultima tristete adevarata pe care ai simtit.o si.ai sa vezi..

E cruda seara de noiembrie. Mai ales cea de vineri..in jurul orei 8..

Si urcam scarile.scarile astea infecte care parca nu se mai termina si nu duc niciodata unde ne.am dori..nu ne asteapta nici o figura patrulatera la capatul lor..nu..si stim asta de fiecare data cand punem un pas in fata celuilalt..nu ?

Si ne revoltam..sau poate ar trebui sa ma refer la singular.. !?..poate ca nu..dar sa trecem peste micile detalii lexicale..

Ca ne raman unghiile in varul de pe perete.. ?..asta nu ne mai intreaba nimeni..au fost odata seri in care urla nisipul si mi acoperea urechea cu un licarit al telefonului..era furtuna, tin minte si eu numaram pasii si calculam restul minutelor de pe panza albastra.. »cate sa mai fi ramas pana la urmatorul licarit ? » nu multe..poate 9..poate 3…ca si cu penele..

Ce bine ar fi daca n.ar mai exista insomnie in lume si am putea dormi in brate si ne.am trezi in suflet..nu ? ce bine ar fi..dar sunt atatia insomniaci in ziua de azi..ca ciocolatile din vitrine..si portocalele stricate.

Ma asteptam la un raspuns..sa vina cineva si sa.mi strige : ‘ bai ! ce faci ? vezi ca ti.a venit randul ! sa nu te pierzi.. ‘ da na…nu s.a intamplat..si bineinteles ca m.am ratacit iar..e alt culoar asta. N.am mai fost aici cred..si e destul de greu si.asa..

Imi picurase o sticla pe suvita dreapta si parca miroseam a lamaie..ce lucru. Si lumea spune despre noi, cei care credem in povesti, ca suntem albi..si incolori..si n.o sa ajungem nicaieri..Si daca au dreptate ? Atunci ce facem ?

Degeaba scriu eu povesti..degeaba ma citesti..daca nu stim cum sa ne potrivim culorile.s.a dus si vara..s.a dus si praful din adidas..a mai ramas un nasture..si eu.

mi.am taiat un gand din carne si.am vrut sa.l pun pe.un zmeu..sa.l suflu pana departe.n.am mai reusit..mi.am rupt o unghie din tine si am ramas pe gresie. Ar fi trebuit sa fac curatenie ieri.acum am ramas in bej si nu sunt patrulatere aici..(si daca m.as intinde mai bine si mai lung..? perpendicular cu Unirii si longitudinal cu Garii ?..oare ar fi mai bine ? )

Mi.as atarna un glob de incheietura si l.as purta atent sa nu se sparga albastrul..cum s.a mai spart odata.cred ca azi..da nu sunt sigura..ca aveam parul mai lung..poate de la dor..si.acum mi s.a scurtat vizibil.

Poate de luni vom fi mai bine si.o sa ne improscam ghetele cu noroi..si o sa radem de porumbeii care ni se impleticesc printre picioare si.asteapta bucatele de covrigi insiropati..dar, n.o sa facem asta, nu ?

Te desenai in minte.esti gri si rosu..cu pete de ‘nu-stiu’ si ‘poate’..si.ti zambesc.ca intotdeauna si stiu ca nu ma recunosti cand te uiti cu ochi de creta la mine.

Am sa te sterg cu buretele daca ma superi, am sa iti sterg o mana si o sa ti pun in locul ei o aripa..cealalta o pastrez (nu pot sa.ti dau atat de mult..). si.am sa iti pun capsa din obraz in locul gurii sa stiu motivul pentru care taci.si sa ma bucur.

As vrea sa te desenez pe obraz cu un deget inmuiat in verde sa simti o frunza acolo unde nu ar fi..si sa te bucuri si tu..cum ar fi trebuit odata..dar te.ai temut. Si sa.ti palpite ideea, sa.ti intre in pomete si langa vena de pe gat sa.ti soptesca un vers multicolor si sa.ti aduci aminte ca l.ai mai auzit odata..

Cand erai devreme n.ai venit la timp..si.acum cand esti tarziu ajungi mereu inaintea mea..de ce se.ntampla oare ? sa fie verbul conjugat la persoana nepotrivita sau minunatia asta de tigara a ars prea mult la mine.n palma si nu mai inteleg eu nimic.. ?..

Mi se infunda aerul in plamani si ropotele se.asculta sub pleoapa stanga printre doua lacrimi.nu mai multe ca devenim mojici..

Iti plac cartofii dulci ?

Mare2

Nisip si sperante. Vise. Nu avem toti asta. Nu ne permitem atata lux. Construim castele, piramiZi in miniatura (we do our best..), facem planuri multe dintre care irealizabile si ne pierdem. Pe drum.

Ne cad bucati din noi la fiecare pas. Pierdem simtiri, arome, amintiri, elemente componente – de baza sau auxiliare – si ajungem vietati secate de miez in plina incapacitate de comunicare.

Ma pierd pe drum. Si eu. Pe mine. Ce trist.

Gandesc prea mult, visez prea putin.

Mare

Tot ce mi amintesc acum imi pare asa indepartat..

Imi intorc capul.

Dimineti la umbra..cu cafele Gavroche si tigari Kent 8.

Salcii plangacioase si mese murdare de lemn

Frame-uri interminabile si par incalcit

Cantece pierdute, M600i, gropi si serpi

Nopti reci si zile de foc

Dor si drag

Dimineti si seri..

repasto

Incerc pe mai multe subtonuri ascutite sa cant un cub..nu-mi iese..decat un patrulater. Si mi-e ciuda ca sunt asa neindemanatica..

In curand nu o sa ma mai placi si o sa ma lasi..cum m-au lasat si mainile acum ceva vreme si am ramas fara palme sa te pot atinge…

Si mi-am muscat buzele ca stiam ca n-o sa mai dureze mult pana cand se vor revolta si restul membrelor mele..nu c-ar fi rele, nu..doamne fereste..stiu ca nu e asta..dar de la atata dor ajungi sa nu mai judeci cum trebuie..

Asa s-au imbolnavit si ele saracele..putin cate putin.. pe nesimtite…

Au urmat picioarele..care de ciuda mi-au cangrenat si n-au mai vrut sa fuga sa te astepte la fiecare rasarit langa pod..sau poate , cine stie, au fost mai realiste decat mine..si-au banuit ca n-o sa te intorci..

N-au vrut sa ma mai lase sa sufar..da. asta e. dragele de ele..au facut-o din mila..

Mi-a fugit si reflexia..credeam ca nu ma mai suporta dar a fugit de tristete..sa nu ma mai vada scrijelindu-mi pe obraz zambetul tau..

Vino inapoi reflexie ! te rog..voi fi cuminte..ca toate celelalte fetite,o sa plang cu lacrimi normale..o sa ma straduiesc..ai sa vezi..te rog, revino..voi suferi normal..

Si-acum ? nimic..nu se mai aude nimic..mi-a pierit si auzul se pare..de la atata ascultat..deci pasii de-i credeam ai tai sunt de fapt himere…sa-mi fi pierdut si mintile ?…macar mi-a mai ramas voce sa te strig in romburi sparte…si ochii sa te privesc in linii verzi…ma bucur.

Si tu ai sa te bucuri ai sa vezi..cand imi vor iesi romburile. Ai sa fii cel mai mandru de mine, asa-i ? Si palmele tale imi vor readuce pielea si sangele inapoi si totul va fi bine, cum a fost odata…demult..cand inca mai vedeam si inca-ti mai puteam raspunde..dimineata la cafea..cu o tigara intre degetele bolnave de rosu..

…………………………………

Seara de octombrie

Citeam urmele de pe perete.citeam umbra dupa umbra.citeam paloarea si densitatea varului proaspat uscat si inhalam mirosurile intepatoare ce.mi dadeau vagi stari euforice.si era bine.

Fractiuni de secunda, una dupa alta si.apoi peretele ramanea din nou perete.alb si gol.

Ascultam anvelopele cum se rostogoleau deznadajduite pe asfaltul plouat.imi pareau suspine..(probabil de la perete).numaram picurii ce cadeau in baltoace.baltoace murdare,ostentativ aparute in mijlocul drumului menite sa cauzeze neplaceri trecatorilor.

Da, trecatorilor…bietii trecatori.

Le numaram pasii, putini de altfel.un pas, doi pasi..trei.tot timpul incheiam cu o cifra impara de parca s.ar fi evaporat in noapte.stiam c.ar fi prea putin probabil si ca nimic spectaculos nu s.ar intampla vreodata in oraselul asta uitat de lume, asa ca nu.mi bateam prea mult capul cu explicatii stiintifice.

Hemmingway,Hemmings – imparitatea duala/un sunet surd imi sfredeleste timpanul : curge apa pe teava de la bucatarie.

Ce se va alege de noi – biete cifre si atomi insirati alandala, catimi de suflete, eterne semne de.ntrebare nicicum exclamative !?..

Shh...

shh..s.a lasat linistea..sa nu mai spui la nimeni!

sa nu uiti ca te.am rugat.. odata, cand ploua tare tare pe la coltul meu de strada..

si sa.ti aduci aminte ca n.am fost doar eu..pe mine m.ai cules de pe drum..mai stii? cand ne.am cunoscut sub un copac lila ce statea sa cada in stanga.. sa nu uiti!

ca mi.ai promis ca o sa.mi umpli o saltea de vise cu frunze uscate..si te.am crezut..sa nu uiti..ca tie.ti mai fug gandurile din cand in cand, am vazut io, ba dupa o picatura de ploaie, ba dupa o floarea soarelui...las' ca stiu eu...

sa.ti aduci aminte cand o sa te uiti in jos, la lanuri de grau sau bucati de gheata, sa.ti aduci aminte de cum numaram nisipul din superstaruri la mare si asteptam pliculetul de zahar..in plus sau in minus..

sa nu uiti! ca e musai ...sa nu te pierzi cu perna pe drum!..