joi, 6 decembrie 2007

poveste.pe tren


Vedeam bulina dupa bulina trecand isteric peste sine de tren si sclipind a albastru.
O ascultasem o noapte intreaga susotind langa elementul 5 al caloriferului de pe perete. O noapte intreaga sub faldurile perdelei, copil narod cu ochii mari portocalii..
Parca si susotelile-i erau ingalbenite - dispersate, aruncate cu pofta una intr-alta dupa cum batea vantul pe sub geam. Ea le acoperea cu verde plausat si le canta s-adoarma..
Ma adormea pe mine. Cu priviri incalzite la microunde ma infasura cocon si ma legana sub pene. Zambeam din cand in cand. Cand ma gadila un picior si.mi dadea de inteles ca ar fi cazul sa plec. Dar ma faceam ca nu pricep si adormeam la loc..Cu indicatoarele in stanga si gandacelul alb-negru in fata.
Visam color si derulam fast forward. Era ciudat si ma dureau urechile de la atatea sunete imaginare ce.mi sfredeleau timpanul. Bucati-cuvinte, bucati-onomatopee, bucata-eu.
Mi.ar trebui o umbrela rosie sa ma apere de frig si gol. O umbrela intreaga doar pentru mine pe care sa nu mai trebuiasca s.o impart.
Ea nu zicea nimic; isi indoia colturile gurii fortat in jos si.si prijinea cu degetul aratator spranceana sa nu.i pice in sus dupa stele. Si nu.i pica. Strasnica inventie! Eu oare cum de nu m.am gandit la asta?..
Pierduta, isi rodea de zor o unghie de la mana dreapta si maraia ciudat la bucatica de piele luata de pe degetul de la mana stanga. - sau era invers?-
Imi punea fluturasi maro pe umar si.ncerca sa mi.i ascunda in par. Bucatica-capsuna se uscase de tot si tragea sa moara..Nu stiam ce sa.i fac. Si eu si ea o priveam, dar ne faceam ca nu.ntelegem si zambeam. Zambeam cuminti, monocrom si dilatat - ca pentru noi...

Un comentariu:

Anonim spunea...

ce drăguţ :)