te echo de menos..

Si tu? Ce mai stii de tine,pe unde mai esti? Parca te.am auzit azi dimineata. Umblai desculta prin gradina si ti.am recunoscut oftatul cand ti.a intrat un ghimpe.n talpa. M.asteptam sa bati..sa ceri o galeata sa.ti storci cheagurile flamande. Dar cred c.ai uitat numarul.

Ma durea amintirea cearceafurilor si parul incepuse sa mi se rupa de la radacina - stransesem deja un pumn pe care.l impaturisem atent in hartie creponata. Dar n.am mai apucat sa ti.l dau.

Nu mai stranut colinde de ceva vreme. S.a pus si frigul.. Tocmai bine. O sa ne pierdem deznadejdile in cani de cobalt cu pesti portocalii si o sa le inecam una cate una pana nu vom mai avea ce sa ne spunem. Hai sa ne imbolnavim impreuna,vrei ? Sa alergam pana in Dristor pe ploaie si sa luam metroul in sens invers. Sigur o sa dea rezultate. Hai,vrei ?..

Parca nu mai e ce era odata – si pastilele si.au schimbat gustul – Zinat,Tantum Verde,Emetiral..nu mai sunt ca atunci. Nu ne mai vindeca.

O sa.ti cumpar un Ka odata. Un Ka urat si negru sa topai de bucurie ca e al tau. Sa ai stelute.n ochi cand il privesti cum le aveam si eu cand iti treceai mana prin par si injurai autobuzele.

Sa ti se largeasc gura si sa.ti intinzi buzele cum mi se marea mie inima cand te vedeam in papuci cu gunoiul in mana seara tarziu.

Sa.ti lasi capul pe spate si sa razi cum imi radeau mie ochii cand iti citeam listele de cumparaturi de pe frigider.

Sa nu stii ce sa faci mai intai cum nu stiam nici eu daca sa te iau in brate sau sa te pup in palma.

Mai stii ? Porumbeii din Unirii, Luffle.ul de la 1 noaptea si compotul de piersici..

Pana de deasupra patului si adidasii de pe cuier..

Tot ce am nevoie.

Sa fie oare o suvita verde si o pijama in dungi ?..

Simt cum ma imbolnavesc si nu mai pot vorbi dimineata, iar cafeaua..cafeaua nu mai vrea sa mai miroasa a cafea si nu mai pot s.o beau si printre lacrimi parca vad linii, sine de tren. Si ma trezesc gandindu.ma, facandu.mi planuri aiurea cu drumuri si ore de mers si nu se mai aude nimic. Ca un strain cu sireturile desfacute si privirea opaca.

Din hainele de pe jos jumatate nu sunt ale mele si picioarele nu vor. Nu vor sa mearga, dar ar alerga cu drag spre o masa ovala si o cordeluta roz, spre niste balerini rosii sau o palarie albastra..

Dar ochii mi s.au impaienjenit deja de la prea multa sare si nu mai citesc la expeditor decat numele pe care vor sa.l citeasca.

Mi se va readuce odata, tarziu cel mai probabil, totul : linistea si noptile febrile in alb, 5 mari de lacrimi si un desert de vise..si totul va fi bine.

Si vom sta dimineata si ne vom bea cafelele si vom glumi la o tigara lunga de cand era odata cerul gri, demult, atunci cand silabiseam nume printre gene ude si ne rodeam unghiile galbene tinand un telefon in mana fara rost..