Si cand imi alegeam cuvintele cu care as fi desenat o alta foaie alba de emotii, mi.am adus aminte de cum batea vantul si ne orbea zapada.
Si cand m.ai luat in brate intr.un strigat si.am zambit monocrom. Era ca si cum ar fi fost deja vara si.am fi transpirat fericire, undeva sub un cires ascultand doi papagali.
Era ca si cum cafeaua ar fi fost deja prea fierbinte, in suportabil de dulce si inimaginabil de scurta.
..Ca si cum m.ai fi privit si.ai fi ras in sinea ta.
Dar era iarna. Si.n loc de cafea era suc. Franturi aleaorii – ale tale si.ale mele impreuna.
Cred ca mi.ai spus cum si cat exagerez. Iar m.am inselat – fara motiv si fara subtext.
Susoteam povesti cu superstaruri, povesti despre copii si biomecanisme cand incercam sa.mi leg sireturile si nu.mi iesea. Yet again.
Dupa dealurile ca niste elefanti albi era nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu