Poveste circulara

A fost odata ca niciodata o fetita cu codite care scria amintiri imaginate si frante in bucati impare. O fetita care nu ajungea niciodata sa viseze un gand diluat si sa.si calculeze zambetele fara o marja de eroare. Cu boabele de cafea zdranganind in buzunar trecea strada dupa strada si se uita dupa un ieri care.l pierduse cu vreo 2 ani in urma..unde sa fi fost oare ? daca nu aici, pe calea bucuresti ? unde se duc visele dupa ce te trezesti ?
mi.am promis ca vom fi impreuna pana nu vom mai fi..se pare ca am esuat - nici macar la asta nu ma pricep - ..chiar daca nu cred ce zic si nu vorbesc coerent macar am parul lung si pot sa mi.l fac coc.
Si fetita cu codite traversa, strada dupa strada, cu boabele in buzunar si ochii mari deschisi transversal. Ii mai aluneca in jos din cand in cand o soseta alba in dungi si bocancii prea mari se impiedicau unul de altul injurand pe toti dumnezeii timpurilor pierdute. ‘au fost si zile mai bune’, i.a trecut prin minte. Nu.si aducea aminte cu exactitate cand, dar simtea dupa ureche ca sigur sigur nu se insela si de data asta.
A fost odata ca niciodata o fetita care.si desfacuse coditele si umbla desperecheata, cu parul valvoi, traversand strazi dupa strazi si ajungand tot timpu sa.si loveasca bocancii de cate.un bolovan..poate poate s.ar fi oprit injuraturile..
Am fost odata ca niciodata o fetita cu codite...

Dealuri ca niste elefanti albi

Si cand imi alegeam cuvintele cu care as fi desenat o alta foaie alba de emotii, mi.am adus aminte de cum batea vantul si ne orbea zapada.
Si cand m.ai luat in brate intr.un strigat si.am zambit monocrom. Era ca si cum ar fi fost deja vara si.am fi transpirat fericire, undeva sub un cires ascultand doi papagali.
Era ca si cum cafeaua ar fi fost deja prea fierbinte, in suportabil de dulce si inimaginabil de scurta.
..Ca si cum m.ai fi privit si.ai fi ras in sinea ta.
Dar era iarna. Si.n loc de cafea era suc. Franturi aleaorii – ale tale si.ale mele impreuna.
Cred ca mi.ai spus cum si cat exagerez. Iar m.am inselat – fara motiv si fara subtext.
Susoteam povesti cu superstaruri, povesti despre copii si biomecanisme cand incercam sa.mi leg sireturile si nu.mi iesea. Yet again.
Dupa dealurile ca niste elefanti albi era nimic.

De ce e nevoie

Stii cum sunt diminetile astea pline de soare si tigari ? sunt umede..tac si asculta.de obicei ce nu trebuie..asculta cum sa taca si sa inghita in sec..si sa se inghita pe sine.

Nu.mi plac diminetile cu soare.nu.mi plac perdelele care.mi acopera fata..nu.mi plac genele ude care.mi gadila pupilele nicidecum orgoliul.Ma simt mica si rosie..cand treceau cocostarcii peste drum ma asezam cuminte cu mainile in buzunar si capul in pamant - imi asteptam randul.rand care nu mai venea si ramaneam cateodata asa ore intregi.

Acum e aproape la fel..doar ca in loc de cocostarci treci tu.

Nu.mi place sa numar, sa ma uit la ceas si sa numar minute care nu sunt ale mele si care trec ingrozitor de greu.Paharele rad cioburi si unghiile.mi tremura alb pe tastatura neagra.

Nu stiu destul. N.am invatat sa pronunt ce trebuia si nu stiu inca sa silabisesc cuvinte monosilabice..imi ranesc ranile vechi si mi le inchid pe cele noi de la sine fara sa vreau.Nu stiu suficient.Casuta dupa casuta astup cu semne acustice un spatiu gol insuficient de alb..

As vrea sa stiu sa ne desenez.sa ne desenez un « impreuna », un « noi doi » fara sa fie nevoie sa stiu vreo tehnica de punct contrapunct si textualitate, dar nu pot. Carpesc cuvinte si senzatii vechi..carpesc saruturi si cearceafuri cu fete de perini si nu stiu.

Periuta de dinti e proasta, de demult si putrezeste.cu cat o las mai mult in paharul de plastic cu atat se strica mai tare si sta langa a ta..ciudat c.a ta n.a putrezit inca – poate e imuna.

Am nevoie de patru corzi..poate 6 si ma pot acorda singura. E nevoie de putin.

Ideea de noi

Imi place.

Eu, mie, imi, mi.

Imi place sa.mi aduc aminte si sa numar si sa calculez pe scari de la 1 la 10 toate zambetele si emotiile care ma furau pe neasteptate in timp ce te priveam.

Imi place ideea de tine. Facuta de mine, bucatica cu bucatica, lipita cu prenadez - vascos, adeziv..ca sa nu te mai dezlipesti.

Imi place sa te gandesc.

..Cand iti incolaceam suvite pe aratator si tu imi ridicai mana dreapta in sus, spre cer.

..Cand ascuns dupa draperiile portocalii stiam ca afara este un copac care.a inflorit si ca e primul pe care l.am vazut anul asta.

Imi place ideea de amintire.

Cum imi si plac, ce.i drept, alunitele noastre puse strategic impreuna intre doua corpuri de carne, lipite convingator in toate punctele cheie..cum mi se scurg pletele pe umeri si mainile tale prin ele.

Cum sa nu.ti placa ideea de amintire ?

Ti.am zis ca.mi place ?

Hai aminteste.ti cu mine cum picura ceara. Incet, bobite, de.a lungul lumanarii, in jos, pana in suportul de sticla si cum ne amageau secundele, care de fapt erau fulgi si ore si nopti si servetele anti.stres.

Sa nu uiti !

..Sa ma tii in brate.

Si sa.mi scrii ecrane intregi de telefon care imi decupeaza respiratia.

Imi place sa dorm. Si sa visez ca dorm..cu tine, la tine, de mana, pe stanga, spre geam, pana tarziu.

Imi place. Ideea de noi.

8.30 a.m.

E normal sa ne auzim intestinele tipandu.ne numele la fiecare 8.30 dimineata.
E normal si logic sa culegem bucati din cuvintele aruncate pe jos, din "greseli", noaptea la 5.E normal sa le.adunam si sa le punem intr.un saculet, in buzunar.Dreapta, sus.
Perfect logic.
Ajuta la calculele zilnice cu tot cu impartelile lunare pentru treburi casnice si.alte mitocanii geniale.Nu.mi mai ramane loc pentru mine.
Unde sa ma mai pun daca nu in sifonier? Langa haine si aer inchis. Langa neaerisit si pal.
Mi s.a umplut apartamentul.
Mi.am strans atata ras si chicoteli ca mi s.au imbacsit perdelele. Unde sa ma mai acopar daca nu langa camila albastra? In mansarda, sus. Sub bucatica de cer patrata cu zabrele.
Mi s.a umplut apartamentul.
Mi.am strans atata drag si ghidusii ca mi.au mucegait covoarele. Unde sa ma mai pun acuma ca nu.i loc? Unde...? Daca nu la tine.n brate sau in priviri...

Ingeri cu miros de prajituri

Tin minte o iarna cand era cald si omat. Si copacii erau plini si desi ; si noi, copii fiind, ne ascundeam dupa deget si recitam poezii sa.l ademenim pe Mos Craciun. Visam la portocale si globulete albastre care atarnau intr.un brad adevarat si mirosea in casa a Decembrie.

Sosetele crosetate, cu stelute in alb si rosu, incalzeau picioruse mici, pufoase, ce alergau neobosite de.a lungul holului si pandeau noptile tarzii – poate poate o sa.l zareasca pe Mos si.o sa le spuna si altora ca e adevarat, exista, si l.au vazut ! –

Mi.aduc aminte de prajitura cu miere si nuca, de laptele cald si bomboanele cu jeleu aruncate sub pom..As recunoaste si.acum pulovarul ala lanos,alb, pe gat care ma enerva atata si mi se facea cald in el. Sau cum ne suna soneria pe la pranz si.auzeam cate 3,4 glasuri de.odata. Voci zgomotoase si maini pline, farfurii acoperite si plase colorate din carton cu flori si inimioare sau ursuleti cafenii..

Mi.aduc aminte zapada topita pe paltoanele inchise pana.n gat si namolul de pe gresia din hol, adus de.afara. Si zambetele si imbatisarile si povestile..O,da..povestile. Si fumul de tigara si mirosul de vin fiert.

Tin minte fulgii si masinile din fata blocului. Toate ingropate pana sus si stelutele desenate pe aburul de pe geam. Oamenii de zapada din curtea scolii si instalatiile multicolore din magazin.

Mai stiu ca dimineata soarele stralucea asa de tare ca te dureau ochii si.ti sclipeau pupilele de la atata alb.

Si cuptorul era pornit si era ceva acolo, ceva bun..Si mainile erau rosii, uscate si reci..si ingerii cadeau noaptea pe strada si ramanea conturul pan.a doua zi..cu aripi cu tot.

Tin minte. Ca era o iarna calda, cu omat si ingeri cu miros de prajituri…

Cred ca era prin iulie...

Cand de.atata caldura mi se topeau papilele gustative si mi se amestecau in zaharul din cafea.

Cand ma fortam sa privesc inspre tine desi.mi batea soarele.n ochi. Ochi mari, trapezoidali, nemachiati privind cu insistenta o bucata de piele ce pulsa printre frunze. Cum ar fi fost oare daca as fi intins pumnul ? Pumn mic, inclestat absurd inspre pumnul tau strans ghem ordonat in trei nuante de verde ?..

Sa ma fi vrut felina. Sa.l incurc. Pe el, pe ghem… Cu toate astea mi.au alunecat degetele in jos, pe langa masa si mai sa.mi intre o aschie sub unghie de.atata inima plina. Ce m.as fi bucurat atunci.

Cand as fi citit o alta poveste decat cea din English Park, de sub banca 3 din stanga fata.

Cand ma gadilau pleoapele si numaram firele de iarba in gand (sa nu ma dau de gol) . Ma mai incurcam din cand in cand la un zambet de.al tau si trebuia s.o iau de la capat. Imi si intorceam capul uneori sa nu privesc, dar stiu ca ma vedeai si ma obseda ideea ca.mi miroase incheietura a ciocolata si nu a hartie.

Aveam o teorema ciudata si mi.era rusine sa ti.o spun pe sleau ca stiam ca nu ma pricep la matematica si calculele n.ar fi iesit.

Cand ma.nrosisem toata de la sucul de mere..si rupeam ecouri din cuvintele ce veneau spre mine. Cuvinte aruncate de tine, mototolite si patate de cerneala. Cand nu mai era frecventa buna si ploua la mare si anuntau voci la radio « ca cad copaci »..Alergasem desculta printre stufaris si scoici si ma ciupise ceva de articulatii de.mi venea sa ma urc pe un varf.

Cand erau dimineti cu vant si varful era de dor si gura era de aer sarat. Mie.mi crescusera 3 pene pe omoplatul stang, ars de soare si drag. Si tu taceai. Ca.ntotdeauna..dar altcumva.

Cand se facuse negura si ceasul era tarziu si din bumbac. Poate ti se facuse rau de la fantanile cantatoare si.atata apa din cine stie ce inchipuire. N.am mai tacut atat de cand m.ai prins de genunchi sa nu cad pe scaunul de fier. Si.mi impinsesem prapastia buzelor inspre atata nimic incat mai mai s.adorm asa, cu gandul aiurea suspendat pe.o tripla noua.

Aveam un papuc in mana si ma temeam de sprancenele tale – sa nu ma surprinda prea sus sau chiar prea jos si sa.mi scape. Papucul.

O sa.ti rup din spatele blocului o bucata de inima de tinichea, sa nu se ofileasca toamna.

Cand m.am uitat pe geam si.am vazut ca nu mai e vara mi.am dat seama. Ca trecusera mugurii de liliac si n.o sa mai fie bucata de inima afara. C.o sa se puna frigul si.o sa inghete pana sa apuc...pana sa apuc s.o scald in chiuveta.

Cand ochii mi s.au schimbat ca.n desenele animate japoneze si clipeam des sa mai sar capitole de tacere. Si incepusem sa inghit cu noduri guri mari de bere amara ce.mi faceau sa.mi lacrimeze pupilele dilatate. Inca o zi…

Inca o zi si.o sa se puna ploaia rau. Si.o sa trebuiasca pana la urma sa scot ligheanul din debara. Cand o sa ma adapostesc la umbra unui salcam, de timp sa nu ma las prinsa si sa.mi aduc aminte de tine. Cand o sa umblu desperecheata, fara un adidas, spre aseara.

Oricum, oriunde e vara.

Inca o zi si.o sa ne golim pernele de vise neimplinite. Cand o sa fie toamna o sa ploua. Iar toate despartirile se negociaza sub umbrele..