Am inceput sa vad din nou in culori. Clipesc verde si ma misc grena. Incerc sa reconstitui crima ! Dar mobilul ? Imperativ categoric. Ma revars in bucati de purpura peste mainile tale. Mi.e bine. Nu intelegi ?
O lumanare mica sta intr.un colt si.si asteapta prima flacara. Trebuia sa vina de Craciun, dar a fost prea frig.. ‘Sa nu minti, Sa nu furi !’. Eu mint pentru putina cafea intr.o canuta de sticla dimineata. Eu fur aduceri aminte dintr.un trecut prea prezent.
Vad mov si stiu ca deriva din albastru. Mi te.ai lipit de fata. Te dau cu mana la o parte si te bag in buzunarul de la piept.
‘Auzi, fata draga, ce.ai zice sa ne despartim ?!’…si se.ncheie brusc si capitolul asta. Suspansul ma ucide.
Gonesc uneori prin oras si.ncerc sa.ti intuiesc mirosul prin betonul din asfalt. Dar nu.l gasesc. A plouat de curand si probabil ti s.au racit ochii.
Te simt…Si vine intrebarea : ‘De ce ? De ce ?’ . Nu stiu, uit mereu. O voce groasa imi sopteste ca mi.a expirat timpul. Si.atunci, pentru ce mi.am mai vandut sufletul ? Nici macar n.ai fost tu..Acum nu o sa mai am nimic. Decat o bucata de carne – si la propriu si la figurat - .
Mi.e foame de esenta. Mi.e dor de consoanele tale, de diftongi alungiti si punctuatie aiurea.
Viata e absurda din cand in cand, seara pe la apus, cand se mai strang in fata portii la sfat copiii de clasa a 5a..
Doar din cand in cand..Cu pete gri, cu pantaloni mulati si suflete sparte. Fara mingi, fara incredere, fara degete mici inmuiate in miere de salcam..
Copii de clasa a 5a, cu gene lungi si dese, cu lacrimi de crocodil siroind pe pulpa si sprijinindu.se in bastoane de fier. Ca pe vremea mea..aproape.
Unde sunt ciresii de.altadata cu ingeri copti cazand din ei !?..Si cosuletele din bambus aliniate de.a lungul drumului, poate poate o sa le umple si pe ele cineva..vreun trecator cu suflet mare si pere furate.n buzunar. Trecator cu suflet sfera..nu ca cele de se vand mai nou pe tarabe murdare de sfoiag.
S.au dus si copiii cu degetele lor cu tot. Au crescut. S.ai dus si ciresii de odinioara. Au fost taiati.
Au mai ramas doar cosuletele. Din loc in loc, -1, -3… Pacat.
Mi.aduc aminte de un timp cand zaharul il aveam in sange si ingerii copti in gradina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu