Nisip si sperante. Vise. Nu avem toti asta. Nu ne permitem atata lux. Construim castele, piramiZi in miniatura (we do our best..), facem planuri multe dintre care irealizabile si ne pierdem. Pe drum.
Ne cad bucati din noi la fiecare pas. Pierdem simtiri, arome, amintiri, elemente componente – de baza sau auxiliare – si ajungem vietati secate de miez in plina incapacitate de comunicare.
Ma pierd pe drum. Si eu. Pe mine. Ce trist.
Gandesc prea mult, visez prea putin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu