Cocon

Vedeam cum isi alege cu grija pasii, punand un picior in fata celuilalt in exact aceeasi sincopa ca cea dinainte. Incercam sa nu ma gandesc prea mult la asta. Pana la urma, fiecare are tempo-ul lui de care sa se preocupe...
Cu o mana-n buzunar, mergea cand sub un felinar, cand sub un altul si se invelea cocon cu fularul din fetru albastru.
"De ce te uiti la mine cu ochii astia mari si goi?"
Aa, da nu mai sunt goi de cand m-am vopsit!
Si el zambea.
Ne taram picioarele dupa noi, ca doua moluste imbatranite inainte de vreme...

Asa am fost facuti: sa crestem

Mi.ar fi placut sa fiu doar eu si sa nu mai pleci, sa nu mai vin... Mi.ar fi placut sa fi avut un loc, al nostru, mic si curat, cu pat si mobila si 2 pere si poate niste carti..un loc unde sa stam cand ne plictisim de la ne-stat si sa ne auzim gandind. Sa nu fie frig si sa nu curga apa din calorifer..sa nu racim si sa nu trebuiasca sa ne ridicam vreunul sa hranim vreun animalut mic.
Si daca.ar fi vreun animalut mic sa nu ceara prea multa mancare sau atentie si sa ne iubeasca asa..atat cat trebuie. Si sa.l hranesc eu. Cu muste sau cu sobolani mici din iarba. Si sa.i placa iarba. Un animalut mic care sa ne iubeasca atat cat trebuie si caruia sa.i placa iarba, da.
Ar fi fost frumos sa avem un loc unde sa.ti pot face ceai si sa avem ibric si apa si frunze de ceai. N.ar fi frumos?
Un loc cu o masa mare, rotunda, unde sa incapa si alti oameni cand ar veni sa bem cafele..
Si sa fie cald. Mai ales.
Sa avem dulceata si miere, sa avem o camara mica si cu rafturi si sa nu trebuiasca sa ne facem griji ca nu vom avea unde dormi sau cu cine. Sa fie bine si stress free. Sa fie multe calculatoare si covoare groase si inchise la culoare ca sa nu se pateze si mult spatiu ca sa putem face retea. Retea si anatomie..cel putin pana la 3 dimineata. Si sa putem sa ne trezim la 1 si sa avem oua si paine si sa ne fie drag.
Cel mai mult, asta : sa ne fie drag.
Asa am fost facuti, sa stii..sa crestem un pic cate un pic in fiecare dimineata, sa ne hranim pe la pranz si sa ne obisnuim cu ideea ca am uitat sa mai fim cine am vrut odata sa fim, undeva dupa ora 6..si-apoi sa adormim. Tarziu. Ca ne tin gandurile..

Doua silabe

In timp ce ascultam pixuri pocnind si scartaitul geamului stricat mi.am dat seama ca am uitat cum se masoara frigul..
“In decibeli sau wati?..” - i.am auzit cum chicoteau pe culoar.
”nu e frumos sa mananci zebra aia!” si radeau dandu.si ochii peste cap. ce stiu ei..
Credeam ca trebuie sa mi usuc pleoapele cu feonul sa nu.mi mai curga apa pe obraz, sa nu.mi mai car galetile dupa mine toata ziua. Dar m.am inselat.
Era o zi gri de vara cu ciocarlii in copaci si libelule pe pereti.
Priveam semnele din iarba cum se tarau ca ramele pana in dreptul degetelor mele. Mi se uscase un cheag prin vena si salivam grozav cu gandul la tine. inghiteam in sec si ma opream. “cate silabe are numele tau?”
Doua.
si mi s.au tuguiat buzele. Nu.mi plac cifrele pare (dar te plac pe tine).

Bai!

Deci..tu esti ala mare si io sunt ala mic, bine?!
Ca pisicile din kisselef nu intelegi nimic.
Taci si te uiti la mine cu ochii mari, decolorati de soare si gafai incet. De ce nu asculti niciodata cand iti zice lumea sa fugi si sa nu stai sa te prinda vreun om rau sa te bage.n sac? Te uiti la mine cu ochi mirati de parca cine stie ce poveste supra.realista ti.as indruga..fugi, nu sta ca boul 
Am ales sa nu.ti mai trimit ravase, decat virtuale, de cand am vazut ca asa ma rasplatesti..probabil inca imi porti pica,nu? Ca te.am lasat singur, printre betoane si masinarii defecte si n.am mai stat sa bem cafele in ferentari sau cine stie ce alt loc select am fi gasit..
Ei bine, afla ca nu.mi pasa. Am sa ma.ntorc sa stii si vrei,nu vrei, va trebui sa ma traversezi strazile ori pe Magheru ori prin Romana – ca stii c.acolo merg toti oamenii “cool”. Si.o sa poti sa ma certi pana o sa ti se raceasca gura ca iar stric cafeaua cu atatea plicuri de zahar sau ca intarzii prea mult cand ma holbez la vitrine..si mie tot n.o sa.mi pese! Si stii c.o sa ma uit la tine si.o sa rad – o sa.mi pun geanta pe umar si.o sa ma leg de tine cu sireturile, ca stii cum e prin marile orase, mai vin oameni si te fura..

Mai uita omu…

S.a terminat si povestea asta de dragoste.
Ca toate celelalte a durat 30 de ani si.un pic.
Mi s.a scurs fondul de ten, mi s.a dus tusul si mi.am sters cu mana sentimentele pe care le.am crescut cu drag.
Nu mai e vremea sa ne tinem in brate, incep sa invat sa traversez pe la trecerea de pietoni si sa ma uit in stanga..poate vine vreo masina si da peste mine. La cat de uituca sunt cateodata uit si de mine - niciodata de noi.
S.au terminat susotelile si cuvintele ce ti le agatam de ureche (ce atatea zambete si chicoteli..)
Am inceput sa invat sa nu mai ascult notele de subsol, sa.mi pun castile pe suflet si sa.mi acopar tiuitul care ma doare.
Vreau sa invat sa traversez. Cum am invatat sa nu mai sughit si sa mi inlocuiesc sireturile cu scai.
S.a terminat si iarna asta, bine ca s.a pus caldura si la noi.
Cateodata uit de vara - niciodata de noi.

Poveste circulara

A fost odata ca niciodata o fetita cu codite care scria amintiri imaginate si frante in bucati impare. O fetita care nu ajungea niciodata sa viseze un gand diluat si sa.si calculeze zambetele fara o marja de eroare. Cu boabele de cafea zdranganind in buzunar trecea strada dupa strada si se uita dupa un ieri care.l pierduse cu vreo 2 ani in urma..unde sa fi fost oare ? daca nu aici, pe calea bucuresti ? unde se duc visele dupa ce te trezesti ?
mi.am promis ca vom fi impreuna pana nu vom mai fi..se pare ca am esuat - nici macar la asta nu ma pricep - ..chiar daca nu cred ce zic si nu vorbesc coerent macar am parul lung si pot sa mi.l fac coc.
Si fetita cu codite traversa, strada dupa strada, cu boabele in buzunar si ochii mari deschisi transversal. Ii mai aluneca in jos din cand in cand o soseta alba in dungi si bocancii prea mari se impiedicau unul de altul injurand pe toti dumnezeii timpurilor pierdute. ‘au fost si zile mai bune’, i.a trecut prin minte. Nu.si aducea aminte cu exactitate cand, dar simtea dupa ureche ca sigur sigur nu se insela si de data asta.
A fost odata ca niciodata o fetita care.si desfacuse coditele si umbla desperecheata, cu parul valvoi, traversand strazi dupa strazi si ajungand tot timpu sa.si loveasca bocancii de cate.un bolovan..poate poate s.ar fi oprit injuraturile..
Am fost odata ca niciodata o fetita cu codite...

Dealuri ca niste elefanti albi

Si cand imi alegeam cuvintele cu care as fi desenat o alta foaie alba de emotii, mi.am adus aminte de cum batea vantul si ne orbea zapada.
Si cand m.ai luat in brate intr.un strigat si.am zambit monocrom. Era ca si cum ar fi fost deja vara si.am fi transpirat fericire, undeva sub un cires ascultand doi papagali.
Era ca si cum cafeaua ar fi fost deja prea fierbinte, in suportabil de dulce si inimaginabil de scurta.
..Ca si cum m.ai fi privit si.ai fi ras in sinea ta.
Dar era iarna. Si.n loc de cafea era suc. Franturi aleaorii – ale tale si.ale mele impreuna.
Cred ca mi.ai spus cum si cat exagerez. Iar m.am inselat – fara motiv si fara subtext.
Susoteam povesti cu superstaruri, povesti despre copii si biomecanisme cand incercam sa.mi leg sireturile si nu.mi iesea. Yet again.
Dupa dealurile ca niste elefanti albi era nimic.

De ce e nevoie

Stii cum sunt diminetile astea pline de soare si tigari ? sunt umede..tac si asculta.de obicei ce nu trebuie..asculta cum sa taca si sa inghita in sec..si sa se inghita pe sine.

Nu.mi plac diminetile cu soare.nu.mi plac perdelele care.mi acopera fata..nu.mi plac genele ude care.mi gadila pupilele nicidecum orgoliul.Ma simt mica si rosie..cand treceau cocostarcii peste drum ma asezam cuminte cu mainile in buzunar si capul in pamant - imi asteptam randul.rand care nu mai venea si ramaneam cateodata asa ore intregi.

Acum e aproape la fel..doar ca in loc de cocostarci treci tu.

Nu.mi place sa numar, sa ma uit la ceas si sa numar minute care nu sunt ale mele si care trec ingrozitor de greu.Paharele rad cioburi si unghiile.mi tremura alb pe tastatura neagra.

Nu stiu destul. N.am invatat sa pronunt ce trebuia si nu stiu inca sa silabisesc cuvinte monosilabice..imi ranesc ranile vechi si mi le inchid pe cele noi de la sine fara sa vreau.Nu stiu suficient.Casuta dupa casuta astup cu semne acustice un spatiu gol insuficient de alb..

As vrea sa stiu sa ne desenez.sa ne desenez un « impreuna », un « noi doi » fara sa fie nevoie sa stiu vreo tehnica de punct contrapunct si textualitate, dar nu pot. Carpesc cuvinte si senzatii vechi..carpesc saruturi si cearceafuri cu fete de perini si nu stiu.

Periuta de dinti e proasta, de demult si putrezeste.cu cat o las mai mult in paharul de plastic cu atat se strica mai tare si sta langa a ta..ciudat c.a ta n.a putrezit inca – poate e imuna.

Am nevoie de patru corzi..poate 6 si ma pot acorda singura. E nevoie de putin.

Ideea de noi

Imi place.

Eu, mie, imi, mi.

Imi place sa.mi aduc aminte si sa numar si sa calculez pe scari de la 1 la 10 toate zambetele si emotiile care ma furau pe neasteptate in timp ce te priveam.

Imi place ideea de tine. Facuta de mine, bucatica cu bucatica, lipita cu prenadez - vascos, adeziv..ca sa nu te mai dezlipesti.

Imi place sa te gandesc.

..Cand iti incolaceam suvite pe aratator si tu imi ridicai mana dreapta in sus, spre cer.

..Cand ascuns dupa draperiile portocalii stiam ca afara este un copac care.a inflorit si ca e primul pe care l.am vazut anul asta.

Imi place ideea de amintire.

Cum imi si plac, ce.i drept, alunitele noastre puse strategic impreuna intre doua corpuri de carne, lipite convingator in toate punctele cheie..cum mi se scurg pletele pe umeri si mainile tale prin ele.

Cum sa nu.ti placa ideea de amintire ?

Ti.am zis ca.mi place ?

Hai aminteste.ti cu mine cum picura ceara. Incet, bobite, de.a lungul lumanarii, in jos, pana in suportul de sticla si cum ne amageau secundele, care de fapt erau fulgi si ore si nopti si servetele anti.stres.

Sa nu uiti !

..Sa ma tii in brate.

Si sa.mi scrii ecrane intregi de telefon care imi decupeaza respiratia.

Imi place sa dorm. Si sa visez ca dorm..cu tine, la tine, de mana, pe stanga, spre geam, pana tarziu.

Imi place. Ideea de noi.

8.30 a.m.

E normal sa ne auzim intestinele tipandu.ne numele la fiecare 8.30 dimineata.
E normal si logic sa culegem bucati din cuvintele aruncate pe jos, din "greseli", noaptea la 5.E normal sa le.adunam si sa le punem intr.un saculet, in buzunar.Dreapta, sus.
Perfect logic.
Ajuta la calculele zilnice cu tot cu impartelile lunare pentru treburi casnice si.alte mitocanii geniale.Nu.mi mai ramane loc pentru mine.
Unde sa ma mai pun daca nu in sifonier? Langa haine si aer inchis. Langa neaerisit si pal.
Mi s.a umplut apartamentul.
Mi.am strans atata ras si chicoteli ca mi s.au imbacsit perdelele. Unde sa ma mai acopar daca nu langa camila albastra? In mansarda, sus. Sub bucatica de cer patrata cu zabrele.
Mi s.a umplut apartamentul.
Mi.am strans atata drag si ghidusii ca mi.au mucegait covoarele. Unde sa ma mai pun acuma ca nu.i loc? Unde...? Daca nu la tine.n brate sau in priviri...

Ingeri cu miros de prajituri

Tin minte o iarna cand era cald si omat. Si copacii erau plini si desi ; si noi, copii fiind, ne ascundeam dupa deget si recitam poezii sa.l ademenim pe Mos Craciun. Visam la portocale si globulete albastre care atarnau intr.un brad adevarat si mirosea in casa a Decembrie.

Sosetele crosetate, cu stelute in alb si rosu, incalzeau picioruse mici, pufoase, ce alergau neobosite de.a lungul holului si pandeau noptile tarzii – poate poate o sa.l zareasca pe Mos si.o sa le spuna si altora ca e adevarat, exista, si l.au vazut ! –

Mi.aduc aminte de prajitura cu miere si nuca, de laptele cald si bomboanele cu jeleu aruncate sub pom..As recunoaste si.acum pulovarul ala lanos,alb, pe gat care ma enerva atata si mi se facea cald in el. Sau cum ne suna soneria pe la pranz si.auzeam cate 3,4 glasuri de.odata. Voci zgomotoase si maini pline, farfurii acoperite si plase colorate din carton cu flori si inimioare sau ursuleti cafenii..

Mi.aduc aminte zapada topita pe paltoanele inchise pana.n gat si namolul de pe gresia din hol, adus de.afara. Si zambetele si imbatisarile si povestile..O,da..povestile. Si fumul de tigara si mirosul de vin fiert.

Tin minte fulgii si masinile din fata blocului. Toate ingropate pana sus si stelutele desenate pe aburul de pe geam. Oamenii de zapada din curtea scolii si instalatiile multicolore din magazin.

Mai stiu ca dimineata soarele stralucea asa de tare ca te dureau ochii si.ti sclipeau pupilele de la atata alb.

Si cuptorul era pornit si era ceva acolo, ceva bun..Si mainile erau rosii, uscate si reci..si ingerii cadeau noaptea pe strada si ramanea conturul pan.a doua zi..cu aripi cu tot.

Tin minte. Ca era o iarna calda, cu omat si ingeri cu miros de prajituri…

Cred ca era prin iulie...

Cand de.atata caldura mi se topeau papilele gustative si mi se amestecau in zaharul din cafea.

Cand ma fortam sa privesc inspre tine desi.mi batea soarele.n ochi. Ochi mari, trapezoidali, nemachiati privind cu insistenta o bucata de piele ce pulsa printre frunze. Cum ar fi fost oare daca as fi intins pumnul ? Pumn mic, inclestat absurd inspre pumnul tau strans ghem ordonat in trei nuante de verde ?..

Sa ma fi vrut felina. Sa.l incurc. Pe el, pe ghem… Cu toate astea mi.au alunecat degetele in jos, pe langa masa si mai sa.mi intre o aschie sub unghie de.atata inima plina. Ce m.as fi bucurat atunci.

Cand as fi citit o alta poveste decat cea din English Park, de sub banca 3 din stanga fata.

Cand ma gadilau pleoapele si numaram firele de iarba in gand (sa nu ma dau de gol) . Ma mai incurcam din cand in cand la un zambet de.al tau si trebuia s.o iau de la capat. Imi si intorceam capul uneori sa nu privesc, dar stiu ca ma vedeai si ma obseda ideea ca.mi miroase incheietura a ciocolata si nu a hartie.

Aveam o teorema ciudata si mi.era rusine sa ti.o spun pe sleau ca stiam ca nu ma pricep la matematica si calculele n.ar fi iesit.

Cand ma.nrosisem toata de la sucul de mere..si rupeam ecouri din cuvintele ce veneau spre mine. Cuvinte aruncate de tine, mototolite si patate de cerneala. Cand nu mai era frecventa buna si ploua la mare si anuntau voci la radio « ca cad copaci »..Alergasem desculta printre stufaris si scoici si ma ciupise ceva de articulatii de.mi venea sa ma urc pe un varf.

Cand erau dimineti cu vant si varful era de dor si gura era de aer sarat. Mie.mi crescusera 3 pene pe omoplatul stang, ars de soare si drag. Si tu taceai. Ca.ntotdeauna..dar altcumva.

Cand se facuse negura si ceasul era tarziu si din bumbac. Poate ti se facuse rau de la fantanile cantatoare si.atata apa din cine stie ce inchipuire. N.am mai tacut atat de cand m.ai prins de genunchi sa nu cad pe scaunul de fier. Si.mi impinsesem prapastia buzelor inspre atata nimic incat mai mai s.adorm asa, cu gandul aiurea suspendat pe.o tripla noua.

Aveam un papuc in mana si ma temeam de sprancenele tale – sa nu ma surprinda prea sus sau chiar prea jos si sa.mi scape. Papucul.

O sa.ti rup din spatele blocului o bucata de inima de tinichea, sa nu se ofileasca toamna.

Cand m.am uitat pe geam si.am vazut ca nu mai e vara mi.am dat seama. Ca trecusera mugurii de liliac si n.o sa mai fie bucata de inima afara. C.o sa se puna frigul si.o sa inghete pana sa apuc...pana sa apuc s.o scald in chiuveta.

Cand ochii mi s.au schimbat ca.n desenele animate japoneze si clipeam des sa mai sar capitole de tacere. Si incepusem sa inghit cu noduri guri mari de bere amara ce.mi faceau sa.mi lacrimeze pupilele dilatate. Inca o zi…

Inca o zi si.o sa se puna ploaia rau. Si.o sa trebuiasca pana la urma sa scot ligheanul din debara. Cand o sa ma adapostesc la umbra unui salcam, de timp sa nu ma las prinsa si sa.mi aduc aminte de tine. Cand o sa umblu desperecheata, fara un adidas, spre aseara.

Oricum, oriunde e vara.

Inca o zi si.o sa ne golim pernele de vise neimplinite. Cand o sa fie toamna o sa ploua. Iar toate despartirile se negociaza sub umbrele..

Si asa incepe totul... o luam de la "0". Pe o scara de 1 la 10.

Mi a zis cineva de curand ca biata cifra 2 s a sinucis...saraca...dar a ramas 1 ! macar atat.

M am intors de pe plaja, am coborat de pe stanci, mi am scos stelutele din par si am ajuns acasa. Sunt obosita. Imi sterg nisipul de pe picioare si o sa intru la dus sa se ia odata si sarea asta de pe mine..

Si abia ce mi a zis cineva ca miros a mare....

si am fost...

...acasa. cum e? bine. cald, frumos, intunecat. mirosea a tigari si guma.

imi era dor ce i drept. deja nu mai pot ascunde asta. deja nici nu mi o mai doresc.

sinceritatea doare. dar tot mai bine e decat minciuna.

pe o scara de 1 la 10 ? 7 !

nici 5, nici 9.

7.

si am fost...acasa. si am plans. si am zambit. si a fost frig, urat, a plouat. miroseam a balsam si fum.

si cafeaua din el greco. si muzica din masina. si.

si am plecat.

si am ajuns...

...acasa.

poveste.pe tren

Vedeam bulina dupa bulina trecand isteric peste sine de tren si sclipind a albastru.
O ascultasem o noapte intreaga susotind langa elementul 5 al caloriferului de pe perete. O noapte intreaga sub faldurile perdelei, copil narod cu ochii mari portocalii..
Parca si susotelile-i erau ingalbenite - dispersate, aruncate cu pofta una intr-alta dupa cum batea vantul pe sub geam. Ea le acoperea cu verde plausat si le canta s-adoarma..
Ma adormea pe mine. Cu priviri incalzite la microunde ma infasura cocon si ma legana sub pene. Zambeam din cand in cand. Cand ma gadila un picior si.mi dadea de inteles ca ar fi cazul sa plec. Dar ma faceam ca nu pricep si adormeam la loc..Cu indicatoarele in stanga si gandacelul alb-negru in fata.
Visam color si derulam fast forward. Era ciudat si ma dureau urechile de la atatea sunete imaginare ce.mi sfredeleau timpanul. Bucati-cuvinte, bucati-onomatopee, bucata-eu.
Mi.ar trebui o umbrela rosie sa ma apere de frig si gol. O umbrela intreaga doar pentru mine pe care sa nu mai trebuiasca s.o impart.
Ea nu zicea nimic; isi indoia colturile gurii fortat in jos si.si prijinea cu degetul aratator spranceana sa nu.i pice in sus dupa stele. Si nu.i pica. Strasnica inventie! Eu oare cum de nu m.am gandit la asta?..
Pierduta, isi rodea de zor o unghie de la mana dreapta si maraia ciudat la bucatica de piele luata de pe degetul de la mana stanga. - sau era invers?-
Imi punea fluturasi maro pe umar si.ncerca sa mi.i ascunda in par. Bucatica-capsuna se uscase de tot si tragea sa moara..Nu stiam ce sa.i fac. Si eu si ea o priveam, dar ne faceam ca nu.ntelegem si zambeam. Zambeam cuminti, monocrom si dilatat - ca pentru noi...

te echo de menos..

Si tu? Ce mai stii de tine,pe unde mai esti? Parca te.am auzit azi dimineata. Umblai desculta prin gradina si ti.am recunoscut oftatul cand ti.a intrat un ghimpe.n talpa. M.asteptam sa bati..sa ceri o galeata sa.ti storci cheagurile flamande. Dar cred c.ai uitat numarul.

Ma durea amintirea cearceafurilor si parul incepuse sa mi se rupa de la radacina - stransesem deja un pumn pe care.l impaturisem atent in hartie creponata. Dar n.am mai apucat sa ti.l dau.

Nu mai stranut colinde de ceva vreme. S.a pus si frigul.. Tocmai bine. O sa ne pierdem deznadejdile in cani de cobalt cu pesti portocalii si o sa le inecam una cate una pana nu vom mai avea ce sa ne spunem. Hai sa ne imbolnavim impreuna,vrei ? Sa alergam pana in Dristor pe ploaie si sa luam metroul in sens invers. Sigur o sa dea rezultate. Hai,vrei ?..

Parca nu mai e ce era odata – si pastilele si.au schimbat gustul – Zinat,Tantum Verde,Emetiral..nu mai sunt ca atunci. Nu ne mai vindeca.

O sa.ti cumpar un Ka odata. Un Ka urat si negru sa topai de bucurie ca e al tau. Sa ai stelute.n ochi cand il privesti cum le aveam si eu cand iti treceai mana prin par si injurai autobuzele.

Sa ti se largeasc gura si sa.ti intinzi buzele cum mi se marea mie inima cand te vedeam in papuci cu gunoiul in mana seara tarziu.

Sa.ti lasi capul pe spate si sa razi cum imi radeau mie ochii cand iti citeam listele de cumparaturi de pe frigider.

Sa nu stii ce sa faci mai intai cum nu stiam nici eu daca sa te iau in brate sau sa te pup in palma.

Mai stii ? Porumbeii din Unirii, Luffle.ul de la 1 noaptea si compotul de piersici..

Pana de deasupra patului si adidasii de pe cuier..

Tot ce am nevoie.

Sa fie oare o suvita verde si o pijama in dungi ?..

Simt cum ma imbolnavesc si nu mai pot vorbi dimineata, iar cafeaua..cafeaua nu mai vrea sa mai miroasa a cafea si nu mai pot s.o beau si printre lacrimi parca vad linii, sine de tren. Si ma trezesc gandindu.ma, facandu.mi planuri aiurea cu drumuri si ore de mers si nu se mai aude nimic. Ca un strain cu sireturile desfacute si privirea opaca.

Din hainele de pe jos jumatate nu sunt ale mele si picioarele nu vor. Nu vor sa mearga, dar ar alerga cu drag spre o masa ovala si o cordeluta roz, spre niste balerini rosii sau o palarie albastra..

Dar ochii mi s.au impaienjenit deja de la prea multa sare si nu mai citesc la expeditor decat numele pe care vor sa.l citeasca.

Mi se va readuce odata, tarziu cel mai probabil, totul : linistea si noptile febrile in alb, 5 mari de lacrimi si un desert de vise..si totul va fi bine.

Si vom sta dimineata si ne vom bea cafelele si vom glumi la o tigara lunga de cand era odata cerul gri, demult, atunci cand silabiseam nume printre gene ude si ne rodeam unghiile galbene tinand un telefon in mana fara rost..

frog

S.ar putea sa fie de la soare sau de la fosnetul din geam de ti s.au lipit picioarele de scara. Si.ai ramas asa, ancorat ca un pendul in asteptare gata sa bata la urmatoarea secunda.

Poate o fi de la norul de ploaie sau de la copacul din strada de ti s.au uscat buzele. Si.ai incremenit asa pe.o bucatica de perna cu gandurile slobode si manecile suflecate.

Poate, ar fi trebuit sa cobori trapta dupa treapta pana.n infinit si sa numai astepti pana se va fi facut frumos afara. Poate de dor sau de oranj ar fi trebuit s.asculti -si nu de mici planete necunoscute care vin si.ti bat in fereastra. (Sa n.ai incredere.n straini !)

Coboara o treapta si.opreste.te in dimineata aia. Cand era cald si bine ai.aveai pamantul sub picioare.

Tablou-bucata

Si cum ar fi sa ne pictam ecouri ? Eu te.as picta pe tine, tu pe mine..Ne.am desena linii in ulei si.ar mirosi a levantica..Cum ar fi sa ne vedem tablourile, puse stramb, pe un perete cu tapet..agatate jilave in doua cuie maro ? Ar fi usor ciudat si dulce. Ca mierea de salcam la inceput de primavara..

Eu as veni apoi c.o completare si.as ordona curat in colt (stanga-jos) 7 cuvinte..

Tu ai veni apoi si.ai arunca o pata de benzina perfect simetrica deasupra (dreapta-sus) si..gata. Probabil dupa ar veni iarna.

Mi.as scoate unghiile din perete, le.as monta indiferenta, mi.as pune fularul de jur imprejurul tau si am iesi afara. Cum ar fi sa ninga ? Sa ninga cu zebre si acuarele ?..Sa.mi patezi obrazul cu un bulgar portocaliu si sa ma incrunt la mana ta cu botul tuguiat con..

Oare cum ar fi sa ne vindem tabloul bucata ? Pardon, vroiam sa zic tablourile bucata cu bucata.. Sa ne platim indiscretiile de acum 3 luni si sa ne imbatam cu energizante pe malul Dunarii..Cum ar fi, Doamne ?..

Mi.a rasarit in minte un copacel cu frunze-libarci si praf de stele curgand din el..Adapost cambrat - ‘eu, tu si.o umbrela’ - si de data asta i.as da foc ! Umbrelei..

Sa nu fiu nevoita vreodata sa.mi negociez despartirea..

Zaharul din sange

Am inceput sa vad din nou in culori. Clipesc verde si ma misc grena. Incerc sa reconstitui crima ! Dar mobilul ? Imperativ categoric. Ma revars in bucati de purpura peste mainile tale. Mi.e bine. Nu intelegi ?

O lumanare mica sta intr.un colt si.si asteapta prima flacara. Trebuia sa vina de Craciun, dar a fost prea frig.. ‘Sa nu minti, Sa nu furi !’. Eu mint pentru putina cafea intr.o canuta de sticla dimineata. Eu fur aduceri aminte dintr.un trecut prea prezent.

Vad mov si stiu ca deriva din albastru. Mi te.ai lipit de fata. Te dau cu mana la o parte si te bag in buzunarul de la piept.

‘Auzi, fata draga, ce.ai zice sa ne despartim ?!’…si se.ncheie brusc si capitolul asta. Suspansul ma ucide.

Gonesc uneori prin oras si.ncerc sa.ti intuiesc mirosul prin betonul din asfalt. Dar nu.l gasesc. A plouat de curand si probabil ti s.au racit ochii.

Te simt…Si vine intrebarea : ‘De ce ? De ce ?’ . Nu stiu, uit mereu. O voce groasa imi sopteste ca mi.a expirat timpul. Si.atunci, pentru ce mi.am mai vandut sufletul ? Nici macar n.ai fost tu..Acum nu o sa mai am nimic. Decat o bucata de carne – si la propriu si la figurat - .

Mi.e foame de esenta. Mi.e dor de consoanele tale, de diftongi alungiti si punctuatie aiurea.

Viata e absurda din cand in cand, seara pe la apus, cand se mai strang in fata portii la sfat copiii de clasa a 5a..

Doar din cand in cand..Cu pete gri, cu pantaloni mulati si suflete sparte. Fara mingi, fara incredere, fara degete mici inmuiate in miere de salcam..

Copii de clasa a 5a, cu gene lungi si dese, cu lacrimi de crocodil siroind pe pulpa si sprijinindu.se in bastoane de fier. Ca pe vremea mea..aproape.

Unde sunt ciresii de.altadata cu ingeri copti cazand din ei !?..Si cosuletele din bambus aliniate de.a lungul drumului, poate poate o sa le umple si pe ele cineva..vreun trecator cu suflet mare si pere furate.n buzunar. Trecator cu suflet sfera..nu ca cele de se vand mai nou pe tarabe murdare de sfoiag.

S.au dus si copiii cu degetele lor cu tot. Au crescut. S.ai dus si ciresii de odinioara. Au fost taiati.

Au mai ramas doar cosuletele. Din loc in loc, -1, -3… Pacat.

Mi.aduc aminte de un timp cand zaharul il aveam in sange si ingerii copti in gradina.

ultima litera

Si s.au umplut atatea pagini aiurea..si fara de sens..pentru ce..copiem cuvinte..scrijelim sentimente prea dure ca sa le rostim cu voce tare..si inghitim guri mari de vodka – sau in cazul acesta vin- ca sa ne alimentam curajul si sa supravietuim. Nu se poate.

Pai ce suntem noi ? Oameni sau .. ? Ne tinem picioarele sub cap si alunecam usor si fara de voie inspre o zi de ieri care a trecut deja din perfectul simplu in mai mult ca perfect..si suferim..de cele mai multe ori degeaba si in si bemol..in timp ce numeri notele unui alt cantec siropos incearca sa fredonezi ultima tristete adevarata pe care ai simtit.o si.ai sa vezi..

E cruda seara de noiembrie. Mai ales cea de vineri..in jurul orei 8..

Si urcam scarile.scarile astea infecte care parca nu se mai termina si nu duc niciodata unde ne.am dori..nu ne asteapta nici o figura patrulatera la capatul lor..nu..si stim asta de fiecare data cand punem un pas in fata celuilalt..nu ?

Si ne revoltam..sau poate ar trebui sa ma refer la singular.. !?..poate ca nu..dar sa trecem peste micile detalii lexicale..

Ca ne raman unghiile in varul de pe perete.. ?..asta nu ne mai intreaba nimeni..au fost odata seri in care urla nisipul si mi acoperea urechea cu un licarit al telefonului..era furtuna, tin minte si eu numaram pasii si calculam restul minutelor de pe panza albastra.. »cate sa mai fi ramas pana la urmatorul licarit ? » nu multe..poate 9..poate 3…ca si cu penele..

Ce bine ar fi daca n.ar mai exista insomnie in lume si am putea dormi in brate si ne.am trezi in suflet..nu ? ce bine ar fi..dar sunt atatia insomniaci in ziua de azi..ca ciocolatile din vitrine..si portocalele stricate.

Ma asteptam la un raspuns..sa vina cineva si sa.mi strige : ‘ bai ! ce faci ? vezi ca ti.a venit randul ! sa nu te pierzi.. ‘ da na…nu s.a intamplat..si bineinteles ca m.am ratacit iar..e alt culoar asta. N.am mai fost aici cred..si e destul de greu si.asa..

Imi picurase o sticla pe suvita dreapta si parca miroseam a lamaie..ce lucru. Si lumea spune despre noi, cei care credem in povesti, ca suntem albi..si incolori..si n.o sa ajungem nicaieri..Si daca au dreptate ? Atunci ce facem ?

Degeaba scriu eu povesti..degeaba ma citesti..daca nu stim cum sa ne potrivim culorile.s.a dus si vara..s.a dus si praful din adidas..a mai ramas un nasture..si eu.

mi.am taiat un gand din carne si.am vrut sa.l pun pe.un zmeu..sa.l suflu pana departe.n.am mai reusit..mi.am rupt o unghie din tine si am ramas pe gresie. Ar fi trebuit sa fac curatenie ieri.acum am ramas in bej si nu sunt patrulatere aici..(si daca m.as intinde mai bine si mai lung..? perpendicular cu Unirii si longitudinal cu Garii ?..oare ar fi mai bine ? )

Mi.as atarna un glob de incheietura si l.as purta atent sa nu se sparga albastrul..cum s.a mai spart odata.cred ca azi..da nu sunt sigura..ca aveam parul mai lung..poate de la dor..si.acum mi s.a scurtat vizibil.

Poate de luni vom fi mai bine si.o sa ne improscam ghetele cu noroi..si o sa radem de porumbeii care ni se impleticesc printre picioare si.asteapta bucatele de covrigi insiropati..dar, n.o sa facem asta, nu ?

Te desenai in minte.esti gri si rosu..cu pete de ‘nu-stiu’ si ‘poate’..si.ti zambesc.ca intotdeauna si stiu ca nu ma recunosti cand te uiti cu ochi de creta la mine.

Am sa te sterg cu buretele daca ma superi, am sa iti sterg o mana si o sa ti pun in locul ei o aripa..cealalta o pastrez (nu pot sa.ti dau atat de mult..). si.am sa iti pun capsa din obraz in locul gurii sa stiu motivul pentru care taci.si sa ma bucur.

As vrea sa te desenez pe obraz cu un deget inmuiat in verde sa simti o frunza acolo unde nu ar fi..si sa te bucuri si tu..cum ar fi trebuit odata..dar te.ai temut. Si sa.ti palpite ideea, sa.ti intre in pomete si langa vena de pe gat sa.ti soptesca un vers multicolor si sa.ti aduci aminte ca l.ai mai auzit odata..

Cand erai devreme n.ai venit la timp..si.acum cand esti tarziu ajungi mereu inaintea mea..de ce se.ntampla oare ? sa fie verbul conjugat la persoana nepotrivita sau minunatia asta de tigara a ars prea mult la mine.n palma si nu mai inteleg eu nimic.. ?..

Mi se infunda aerul in plamani si ropotele se.asculta sub pleoapa stanga printre doua lacrimi.nu mai multe ca devenim mojici..

Iti plac cartofii dulci ?